”Singurătatea în doi este cea mai grea.” (Marc Levi)
Vorbeam ieri de vulnerabilitate, ca un prim pas în lupta împotriva singurătății. Frumos gând, însă partea practică rămâne cam neclară. Întrebarea care ni se ridică este: de unde ne luăm puterea (motivația) să ne punem pe altarul jertfirii, prin acceptarea vulnerabilității? Asta este întrebarea!
Pentru răspuns am apelat la o carte a unui înțelept, cel mai înțelept om care a existat vreodată, Solomon.
”...a fi iubit prețuiește mai mult decât argintul și aurul.” (Pildele lui Solomon 22.1)
”A fi iubit”. Nu asta este motivația cea mai puternică a unui om? Nu asta caută oricine? Să fie apreciat, recunoscut, faimos, iubit? De aceea ne căsătorim, de aceea a lăsat Dumnezeu bărbatului o femeie, să fie iubit. Iată cel mai de preț lucru, mai de preț decât tot aurul și argintul la un loc.
Acum că am aflat motivația suficient de puternică încât să ne dea curajul să ne ”dezvelim pieptul” pentru a fi vulnerabili, întrebarea și mai grea este: cum facem să fim iubiți?
O poveste scurtă: mergînd într-o călătorie, un om cade pradă unor bandiți. După ce este jefuit și bătut aproape de moarte este abandonat la marginea drumului. Au trecut pe lângă el un preot și apoi un levit dar l-au privit, l-au compătimit, dar au trecut mai departe. Apoi a trecut un samaritean care, cu măgarul încărcat la maxim de profit, se îndrepta spre casă. În momentul în care l-a văzut pe acest nenorocit, s-a oprit, s-a abătut de la drum, s-a apropiat, s-a aplecat, apoi a legat rănile, l-a suit pe măgarul (săracul) încărcat, l-a dus la un han, i-a plătit cazarea și îngrijirea și și-a văzut de călătorie.
Întrebare: pe care dintre cei trei călători, nenorocitul acela jefuit, îl va iubi? Exact! pe samaritean.
de ce? pentru că samariteanul l-a iubit mai întâi! Samariteanul a dobândit cel mai de preț ”lucru”, a fi iubit. Cum? iubind mai întâi. S-a făcut vulnerabil? L-a costat ceva? Da, mult!
Aceeași întrebare ca ieri: Ai curajul? să iubești primul? pentru că a fi iubit se dobândește numai și numai iubind tu primul!
Morala: Singura motivație destul de puternică încât să ne dea curajul să ne facem vulnerabili de dragul unei relații adevărate este iubirea, iubirea oferită înainte de cea primită.
P.S. Mâine, rezolvăm o problemă care alimentează singurătatea
"Nu asta este motivația cea mai puternică a unui om? Nu asta caută oricine? Să fie apreciat, recunoscut, faimos, iubit?"
RăspundețiȘtergereInteresanta seria de scrieri pe care ai initiat-o, ce nu inteleg eu este: care este legatura dintre faima si dragoste, dintre aprecierea exterioara si dragostea unei persoane? Nu cred ca asta e motivatia cea mai puternica a tuturor, sa fie faimosi,samd. Cred ca sunt persoane care sunt iubite maxim dar necunoscute, nefaimoase ca sa zic asa. Cred ca alaturarea cuvintelor apreciat, faimos, etc cu dragostea, iubirea in aceeasi propozitie nu este naturala.
In rest keep up the good work!
Nu am gandit nici o legatura intre faima si dragoste. Am incercat sa enumar cateva interese ale oamenilor. Doream sa zic ca unii oameni cauta apreciere, altii recunostinta celorlalti, altii faima, altii dragostea...si lista paote continua. Ar fi nedrept sa pun pe aceasi treapta valorica dragostea si faima; doua lucruri total diferite.
RăspundețiȘtergereApreciez atentia cu care citesti. Mersi