”Căci nașterea frumosului pe pământ, al adevăratului frumos, s-a născut din cea mai cumplită umilință, din umilirea lui Hristos.”
”Fiecare om frumos poartă parcă, precum o moștenire hristică, cununa de spini a realității. Dar tocmai acest sacrificiu al frumosului face ca realitatea să devină o altă realitate.”
”Se obișnuiște să se vorbească despre ”delirul dragostei”, acel ”ceva” ce te orbește și te face să nu mai vezi realitatea. Dar nimeni nu vorbește despre ”delirul mediocrității”, acea ”beție a lucrurilor meschine”(mărunte), care-și cer dreptul la suveranitatea ființei tale, doar prin majoritatea lor covârșitoare, sabotând în permanență visul de a fi om, și a cărui urmare este urâțirea continuă a vieții.”
(Dan Puric, Despre Omul Frumos)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu