2. Omul Frumos

Plecând de la gândul de ieri, omul frumos despre care vreau să vorbesc este chiar opusul omului urât pe care l-am caracterizat ca anexă la obiect. Pe axa frumos-urât, unde la o extremă se află anexa la obiect și la cealaltă este ”anexa” la dumnezeire (atenție la ghilimele), omul își petrece viața polarizând cu una dintre aceste două direcții.

” Înfrumusețarea prin dragoste înseamnă marea desprindere de urât.”

(Constantin Noica)

”Omul Frumos nu se naște singur, ci din prietenia cu Dumnezeu.

Libertatea omului fără Dumnezeu este scara inversă,

pusă special de către diavol, pentru re-coborârea omului în păcat.

Omul Frumos este cel ce urcă astăzi invers pe această scară,

înfruntând nu numai turma care coboară,

dar și insultele ei.”

” (Dan Puric-Despre Omul Frumos)

Mi-a plăcut mult gândul lui Dan Puric. Cred că merită să poposim puțin asupra lui.Vă provoc să facem un exercițiu de logică, cu premise și concluzii.

Dacă:

P1. a fi anexa obiectului înseamnă să îți pierzi ”umanul” din tine (să-ți anulezi starea inițială de frumos, așa cum te-a plămădit Creatorul)

P2. a pierde frumosul inițial

----------------------------------

atunci:

C. înseamnă că ai intrat în starea de urât

Îndepărtarea de Dumnezeu înseamnă apropierea de urât. Lepădarea frumosului implică îmbrățișarea urâtului. Doar ”prietenia cu Dumnezeu” poate fi sursă de frumusețe. Cu alte cuvinte am putea spune că relația noastră cu lucrurile pe care le deținem (sau nu) va determina gradul nostru de urâțenie sau frumusețe. Interesantă perspectivă.

Partea mai puțin vizibilă e că apropierea de Dumenzeu, sau împrietenirea cu El, îți conferă o frumusețe interioară care îți va modifica atitudinea pe care o vei avea față de lucruri, de obiect. Cu cât ești mai prieten cu Divinitatea, cu atât ești mai ”rece” față de obiect. Prin asta putem înțelege că valoarea unui om care este prieten cu Dumnezeu se va vedea în ceea ce este, nu în ceea ce are. Felul lui de aș percepe viața va fi determinată de relația cu Dumnezeu.

DE GÂNDIT

Dacă adevărata frumusețe se poate măsura prin dragostea față de Dumnezeu, cât de frumos sunt eu?

Dacă urâțenia înseamnă atașament față de lucruri, cât de atașat de ele sunt?

Ne putem da seama cât de frumoși suntem și din direcția în care ne îndreptăm viața. Dacă nu ne insultă nimeni, înseamnă că mergem în aceeași direcție cu turma. Direcția pe ”Scara inversă ” ne va atrage insultele sau aplauzele turmei, iar acestea vor determina într-o anumită măsură gradul nostru de frumusețe.

Omul frumos este prietenul Creatorului, omul urît este prietenul obiectului (chiar mai rău, anexa lui).

Să vezi frumosul din oameni este o virtute a omului frumos. Chiar și în cel mai urât om există un grăunte de frumos. Dacă vezi în cei din jur doar imperfecțiuni, urât și neajunsuri, s-ar putea să fie pentru că tu ai ochiul distorsionat de urâtul din tine.

SFAT

Prețuiește-ți frumosul din tine și din alții.

Fă-ți timp de înfrumusețare prin împrietenirea cu Dumnezeu.