Scriam în postarea anterioară că lucrul pentru care am fi dispuși să ne dăm viața este cel pentru care merită să trăim. Aș vrea azi să abordez moartea ca proces creativ, necesar oricui dorește să trăiască pentru ”lucrurile” cu adevărat importante. Însă pentru a nu fi rău înțeles, voi faci o mică lămurire cu privire la moartea despre care vreau să vorbesc. Pentru început, dacă luăm sensul etimologic al cuvântului moarte, el explică simplu: încetare a vieții. Nu avem prea multe variante atunci când trebuie definită moartea. Încetarea vieții o putem asocia și cu pierderea vieții. Încetarea vieții vorbește despre actul ultim al vieții și imediat apoi îi urmează primul act al morții.
Pierderea este un proces care se încheie cu încetarea. Pierderea (voită sau nevoită) se întâmplă de fiecare dată când dintr-un întreg se înlătură o bucățică. Un exemplu simplu, o lumânare aprinsă își pierde puțin câte puțin din ceară până ajunge la încetarea existenței ei. La fel, un om își poate pierde (din propria voință sau din nevoie) puțin câte puțin din ceea ce are sau este până când se consumă în întregime și încetează să mai trăiască. Pierderea poate fi de multe feluri: lentă, subtilă, inconștientă, parțială, totală sau deloc.
Ei bine, moartea ca proces creativ, este tocmai procesul de pierdere în care individul, de bună voie, renunță la un lucru nefolositor în favoarea unuia folositor; la un viciu în favoarea unei virtuți. Ca exemplu concret, un sportiv de elită este un individ care se ”auto-pierde” zilnic față de unele obiceiuri, dorințe, plăceri, mofturi, etc, în vederea atingerii celei mai înalte culmi ale performanței. La fel, pentru a deveni un om frumos, trebuie neapărat să mori față de anumite persoane (care te trag înspre urât), de anumite locuri (care te îmbâcsesc cu iz de urât), de anumite obiceiuri (care te țin legat de lumea urâtului), deci pentru toate acestea tu ai încetat din viață.
Moartea cea de toate zilele este cea care te transformă la nivel interior. Un upgrade al eului din lăuntru, o variantă îmbunătățită a ta. Ea mă face mai bun, ...mai frumos,... mai...(orice vreți voi). În final, moartea mai are și rolul de a te transporta în viața de dincolo. Dar locul în care vei fi transportat depinde de cât de mult te-a transformat până la ora plecării. (”dacă mori înainte să mori, nu mai mori după ce ai murit”- spunea un înțelept) Astfel, moartea este și un moment unic în viață (cel în care te transportă), dar este și un mod de viețuire (cel în care te transformă).
Tu îți trăiești moartea cea de toate zilele? dacă încă nu, cere-i Cerului: ” moartea noastră cea de toate zilele dă-ne nouă astăzi...” Amin.
.
Pierderea este un proces care se încheie cu încetarea. Pierderea (voită sau nevoită) se întâmplă de fiecare dată când dintr-un întreg se înlătură o bucățică. Un exemplu simplu, o lumânare aprinsă își pierde puțin câte puțin din ceară până ajunge la încetarea existenței ei. La fel, un om își poate pierde (din propria voință sau din nevoie) puțin câte puțin din ceea ce are sau este până când se consumă în întregime și încetează să mai trăiască. Pierderea poate fi de multe feluri: lentă, subtilă, inconștientă, parțială, totală sau deloc.
Ei bine, moartea ca proces creativ, este tocmai procesul de pierdere în care individul, de bună voie, renunță la un lucru nefolositor în favoarea unuia folositor; la un viciu în favoarea unei virtuți. Ca exemplu concret, un sportiv de elită este un individ care se ”auto-pierde” zilnic față de unele obiceiuri, dorințe, plăceri, mofturi, etc, în vederea atingerii celei mai înalte culmi ale performanței. La fel, pentru a deveni un om frumos, trebuie neapărat să mori față de anumite persoane (care te trag înspre urât), de anumite locuri (care te îmbâcsesc cu iz de urât), de anumite obiceiuri (care te țin legat de lumea urâtului), deci pentru toate acestea tu ai încetat din viață.
Moartea cea de toate zilele este cea care te transformă la nivel interior. Un upgrade al eului din lăuntru, o variantă îmbunătățită a ta. Ea mă face mai bun, ...mai frumos,... mai...(orice vreți voi). În final, moartea mai are și rolul de a te transporta în viața de dincolo. Dar locul în care vei fi transportat depinde de cât de mult te-a transformat până la ora plecării. (”dacă mori înainte să mori, nu mai mori după ce ai murit”- spunea un înțelept) Astfel, moartea este și un moment unic în viață (cel în care te transportă), dar este și un mod de viețuire (cel în care te transformă).
Tu îți trăiești moartea cea de toate zilele? dacă încă nu, cere-i Cerului: ” moartea noastră cea de toate zilele dă-ne nouă astăzi...” Amin.
.
hi,
RăspundețiȘtergerem-a bucurat sa citesc gindurile tale exprimate....
si ultimul despre moarte e superb!
FII BINECUVINTAT PT CA ESTI O BINECUYVINTARE!
CU DRAG SI APRECIERE
DIANA STIRB
Bucuria e de partea mea,
Ștergeremultumesc.
God bless us all!
Codrut
Si totusi, imaginea mortii (mai ales cea fizica) e infricosatoare… Moartea iti dezvaluie fragilitatea si slabiciunea si probabil ca aceeasi teama fata de moartea fizica ne face sa respingem si 'moartea cea de toate zilele.' Nu ne simtim confortabil in hainele neputintei si le alegem de prea multe ori pe cele ale controlului aparent, ale mandriei, fiecare pe cele in care se simte comod si aparent in siguranta. Dar Hristos ne-a avertizat ca a ne castiga viata in modul acesta inseamna a ne-o pierde. Doamne, ajuta-ne sa ne-o pierdem pentru Tine ca sa o castigam prin invierea intru Tine!
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru impartasirea gandurilor tale ce vin ca o continuare a celor pe care Dumnezeu mi le-a pus inainte in aceste zile... A. M.
Corect. Fragilitatea si slabiciune. Oare poti sa spui despre un pumn de tarana altceva decat fragilitatea si slabiciune? Cand constientizam cel mai bine ca noi suntem acel pumn de tarana, atunci ne apropiem cel mai mult de adevarata noastra fire. Recunoasterea acestui fapt ne pune in postura cea mai favorabila de a accepta puterea divina ("cand sunt slab atunci sunt tare" Ap. Pavel).Poate din aceasta cauza ni se pare ca viata este prea grea, pentru ca neconstientizand ca suntem pamant slab, nu apleam la puterea divina care ni se pune la dispozitie.
RăspundețiȘtergereDoamne ajuta sa ne ridicam mai des privirea din praful de jos.
Eu iti multumesc pentru ca le impartasesti pe ale tale.
codrut