45. ”OMUL fără DESTIN”

"Majoritatea oamenilor n-au destin,
adică asupra lor nu plutește o mare finalitate:
în ei nu se adâncesc obsesiuni grele și inexorabile;
 nu-i consumă o mare pasiune
și nu-i prăbușeșete un viciu ascuns.”

 (Emil Cioran)

 

Nu am scris de mult. În această perioadă am avut gânduri alese și mai puțin alese. Am ajuns să înțeleg că teoria nu e de nici un folos daca nu îți schimbă viața. Mi-am dat seama că știu mult mai mult decât fac și asta revarsă o umbră de tristețe peste inimă. Cu cât știu mai mult și împlinesc mai puțin cu atât sufletul regresează și pășește pe un tărân gri, al nemulțumirii și, în cel mai rău caz, al deznădejdii.

 

În această pauză de scris mi-au trecut prin mâini mai multe cărți. O mică broșură ce cuprindea 2-3 eseuri scrise de Cioran mi-a atras atenția în special. Citatul de mai sus este puțin tulburător dacă îți filtrezi existența prin el. ”Majoritatea oamenilor n-au destin” e o afirmație destul de crudă. Dacă am lua definiția din dicționar al cuvântului destin (una dintre ele: Ansamblu de evenimente consecutive care au loc independent de voința unui om și care compun viața lui) nu mai are logică spusele lui Cioran. Cine nu este afectat, modelat, dirijat și infuențat de evenimentele exterioare. De multe ori, din păcate, evenimentele exterioare le determină pe cele interioare. O altă definiție zice că destinul este viitorul, care, este adevărat, nimeni nu-l are asigurat.

 

După definiția lui Cioran destinul are trei caracteristici:  obsesie, pasiune și viciu. (Finalitatea este firul roșu care dă sens celor trei.) Oare cine nu are o obsesie care îl macină de ani buni, sau nu este ros de o pasiune și consumat de un viciu. Până la urmă, asta este viața omului pe pământ: o sumă de pasiuni, obsesii și vicii.  În viață sunt momente, zile sau ani în care ”combustibilul” care ține aprinsă dorința de a trăi este, fie pasiunea, fie obsesia, fie viciul. La fel de adevărat este faptul că niciodată ”combustibilul” apare pur 100%. Combinația celor trei componente este inevitabilă. Proporția face diferența. Formula apei este H2O și doar în acest ”gramaj” ea este apă, H3O e hidroniu și nu știu dacă mi-ar astâmpăra setea într-o zi caniculară. 

Întrebarea: care e formula corectă și care e gramajul potrivit de pasiune, obsesie și viciu ca să ne putem considera oameni cu destin?
 

va urma...