28. DIVORȚUL

 

Toate lucrurile au două fețe. Două fețe foarte dependente una de alta. Întunericul este lipit de lumină, noaptea de ziua, moartea de viață. Interdependența lor face totul să aibă sens (cel puțin în viața aceasta). Nu înseamnă că una este bună și cealaltă rea, amândouă își au utilitatea, ba mai mult, amândouă sunt la fel de importante. Doar așa am putea înțelege esențialul, punând lumina lângă întuneric, viața lângă moarte. Până nu înțelegem rolul fiecarei fețe nu vom putea vedea clar imaginea de ansamblu a vieții.

Revenind la postarea de ieri, statutul, la fel, are două fețe. Pe de-o parte sunt drepturile, iar pe de-alta responsabilitățile. Asumarea statutului implică în primul rând drepturi, iar apoi responsabilități. Îmi place reclama care se face la drepturile cetățeanului european: Clientul îi spune vânzătorului ”Știi tu cine sunt eu?...Sunt cetățean european...și am drepturi!” Reclama ar fi fost completă dacă ar fi adăugat și cealaltă față a statutului de cetățean UE. În acest scenariu, vânzătorul i-ar fi zis clientului ”Știi tu cine ești? (cât de des uităm când vine vorba de responsabilități). Ești cetățean european...și ai responsabilități! Cât de ușor uităm de ele.

Principala problemă care apare la însușirea unui statut este divorțul  dintre drept și responsabilitate. Și întotdeauna responsabilitatea rămâne orfană. La fel s-a petrecut în viața Fiului Risipitor din Evanghelie. A părăsit responsabilitățile, plecând de-acasă, luând asupra lui doar drepturile (partea de moștenire-atât materiale cât și personale). Din această parabolă am învățat una dintre cele mai importante lecții de viață: când cauți doar drepturile tale (meritate poate) ignorând, chiar disprețuind, responsabilitățile, ajungi ”la porci” în cea mai de jos cloacă a existenței umane.
Dacă aruncăm o privire în societatea noastră, tocmai asta se întâmplă. Peste tot auzim de drepturi (ale omului, animalelor, etc), dar nimeni nu pomenește de responsabilități. Rezultatul? Vieți trăite în cele mai jalnice condiții.

Divorțul produce întotdeauna pagube colaterale. Fie el între drept și responsabliltate; fie între soț și soție; etc. Însă cel mai dăunător este divorțul dintre individ și statutul care-l definește ca membru al unei entități superioare și el apare ca o consecință a despărțirii dreptului de responsabilitate. Viața lui devine o falsă trăire și niciodată nu mai ajunge să-și trăiască la maxim potențialul. Divorțul acesta produce prăpastia dintre interior și exterior, dintre esență și aparență, dintre ce gândesc și ce spun, dintre cine sunt în realitate și cine mă străduiesc să par, etc. Îți trebuie curaj să lupți pentru această relație.

Drumul care duce la răspunsul pe care-l căutăm (la întrebarea ”Să fii sau să nu fii?) trece prin această probă de foc a divorțului, mai întâi dintre drept și responsabilitate (la nivelul interior) și apoi dintre individ și statutul său.

Te afli cumva într-un proces de divorț, la nivel interior? Nu putem merge mai departe până nu se rezolvă această problemă.

......

...continuăm, continuăm.