49. OBSESII ȘI VICII (II)

I Love YOU, I Love ME, I Love IT. Așa am putea rezuma postările despre pasiune, obsesie și viciu.  V-ați prins că PASIUNEA reflectă o iubire de oameni, OBSESIA reflectă o iubire de sine,  iar VICIUL reflectă o iubire de obiect. VICIUL, de care ne vom ocupa acum, nu însemnă altceva decât o iubire de obiect, de lucruri sau orice nu este persoana altuia sau propria persoană. Acest tip de relație am trăit-o fiecare cel puțin o dată în viață. Atunci când am ales profitul material în locul persoanei, atunci când am iubit mai mult cadoul decât pe cel ce ni l-a dăruit, am experimentat viciul. Ce este adevărat și trist e că viciul provoacă dependență.

Domnul DEX-ul zice că viciul este un defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare), pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea; patimă, desfrâu, dezmăț, destrăbălare; Imperfecțiune gravă care face ca un lucru să nu corespundă modelului său ideal sau destinației sale; obișnuință anormală nedirijată de voință și de rațiune; deprindere de a face fapte rele. Opusul viciului este Virtutea. E interesant cât de multe te poate învăța Mr. DEX.

Voi face câteva corelații cu definițiile din DEX pentru a-mi susține gândul:

Dacă viciul este un defect, înseamnă că a avea o relație cu un obiect (impersonal -să zicem) care exclude implicarea unei (alte) persoane, atunci ne putem da seama de cât de defectă și anormală e o trăire, o relație în care iubirea de obiect este cea care dictează mersul. Relația cu obiectul este cea mai joasă treaptă a existenței umane, dovedind o cădere de la starea originală, cea pe care s-au clădit comunitățile de-a lungul istoriei. Progresul omenirii se bizuie pe relațiile (amiabile, sănătoase) dintre (diferite) persoane.

Definiția dată viciului ca imperfecțiune gravă care face ca un lucru să nu corespundă cu modelul său ideal sau destinației sale, explică perfect condiția jalnică în care cad cei care iubesc obiectul. Creaționiștii, susținem că omul a fost creat de Dumnezeu, însă el nu a fost creat pe baza unor idei aiurea pe care Divinitatea le-a avut la un anumit moment, ci omul (conform Genezei - prima carte din Biblie) a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.(„să facem om după chipul și asemănarea noastră” -Geneza 1.26). Două lucruri să înțelegem de aici: în primul rând, Dumnezeirea este formată din PERSOANE cu un chip și anumite caracteristici, apoi Dumnezeirea este caracterizată de O RELAȚIE dintre TREI PERSOANE (așa cum din Crez am învățat: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt).

Deci, Modelul după care am fost creați are această importantă caracteristică: RELAȚIA DINTRE PERSOANE. Doar înțelegând astfel pe om putem vedea de ce viciul, ca relație dintre om și obiect, este o imperfecțiune gravă care îl mutilează pe om, pervertindu-l de la modelul ideal, și-l deviază de la adevărata sa destinație. Omul Viciu este o copie imperfectă a Omului Ideal, cel conceput de la început de Divinitate. Omul condus de iubirea de obiect își ratează menirea. Pentru el Obiectul este dumnezeul lui pentru care trăiește și care-i dictează felul de a fi în lume.

Cel mai bun exemplu de Om Viciu îl găsesc în persoana lui Hagi Tudose a lui Barbu Ștefănescu Delavrancea. Iubirea lui de avere era mai presus de iubirea de sine, nu se îndura să cumpere nici pâinea care să-l țină în viață. Viața pălea în fața banului. Relația cu obiectul era cea care îi determina relația cu alte persoane, dar și relația cu sine. Cel mai bogat din cimitir, așa pot defini viața omului condus de viciu. Da, am zis viața. Cimitirul este o realitate pentru că acest fel de om (căruia nu i se mai poate spune homo sapiens - omul inteligent) nu mai este viu nici pentru alți oameni, dar nici măcar pentru el însuși.

Singurul mod de a trăi deplin și adevărat este cel caracterizat de pasiune, pentru că doar așa omul poate reflecta chipul și asemănarea Celui care L-a creat. Relația interpersonală este un ingredient necesar vieții cu adevărat autentică. Relația cu propriul tău ego, te separă de oameni și implicit de o viață de om adevărat. Relația cu obiectul te izolează de persoanele din jurul tău transformându-te într-un Golum (din The Lord of The Rings) care nu știe altceva decât :”IT's My treasure!”