tag:blogger.com,1999:blog-5595315616115018032024-03-19T07:06:32.480+02:00Gânduri Alesede peste tot culeseAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.comBlogger62125tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-13071799477686294412016-03-15T09:38:00.002+02:002017-01-26T23:45:38.801+02:003 pietre la inceput de Post Mare (I)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfIu4fsdbtUqIdMFW_0G2wm427zMi7UyCgsJtxj5_Ee2XD_dCZefXjEu7FRpAk7ddSXH9BiK89_SLBQPLOzCJqxRBadmRGhzg0wl4W4vW8wjkwqJEHvrboweOvAQbRJj2EGrWzzAx9C0s/s1600/unnamed.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="181" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfIu4fsdbtUqIdMFW_0G2wm427zMi7UyCgsJtxj5_Ee2XD_dCZefXjEu7FRpAk7ddSXH9BiK89_SLBQPLOzCJqxRBadmRGhzg0wl4W4vW8wjkwqJEHvrboweOvAQbRJj2EGrWzzAx9C0s/s400/unnamed.jpg" width="400" /></a></div>
<ul id="verslist" style="background-color: white; color: #3a3a3a; font-family: Tahoma; font-size: 12px; line-height: 22px; list-style: none; margin: 0px; padding: 0px; text-align: justify;">
<li class="trimiteriText" style="font-size: 10px; line-height: 13px; margin: 0px 5px; padding: 0px; text-align: right;"><br /></li>
</ul>
<i>"Daca iertati oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre. Dar, daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre." (Ev.Matei 6.14-15).</i><br />
Sfintii Parinti au randuit 4 evanghelii in ultimele duminici in asa fel incat sa intelegem fiecare felul in care suntem chemati sa intram in Postul Mare.<br />
<br />
Totul a inceput cu un fariseu si un vames la rugaciune in acelasi templu. Farisiul s-a impiedicat in a ajunge la inima lui Dumnezeu Tatal de "piatra judecarii aproapelui". Aceasta "piatra" nu era decat varful iceberg-ului, grosul problemei, si radacina ei era in adancul sufletului sau. Marea lui problema era <i>felul in care Il vedea pe Dumnezeu</i>, si anume ca un JUDECATOR. Iar in fata unui judecator te justifici, aduci <i>dovezi ale bunatatii tale,</i> incerci sa faci o pledoarie convingatoare, si in cele din urma folosesti calomnierea celorlalti, infundarea lor si judecarea lor. Domnul Iisus ne-a invatat o rugaciune care nu incepe cu "Judecatorul nostru care esti in Ceruri", ci cu "Tatal Nostru care esti in Ceruri". Iar in fata unui Tata iubitor caruia I-ai gresit nu poti sa te prezinti decat avand cuvintele vamesului: "Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul!"<br />
<br />
Cand judeci te compari cu ceilalti, caci daca te-ai compara cu Dumnezeu nu ai putea zice decat "Doamne ai mila de mine pacatosul". Judecarea aproapelui izovreaste din prea multa privire inspre sine. Ne vedem doar pe noi intr-o lumina favorabila, iar pentru asta folosim intodeauna ca termen de comparatie pe "vamesi", "prostimea" si pe "ceilalti.<br />
<br />
Ficare greseala a noastra este o piatra ce o asezam pe drum, in fata aproapelui nostru. Riscul este ca el sa se impiedice si sa cada din drumul lui, dar mai grav, e sa o ridice sa o arunce impotriva noastra, prin judecare, vatamandu-te si mai rau decat esti. Judecarea aproapelui nu-l ajuta sa se ridice, ci il doboara si mai mult. Iar atunci cand il judeci pe nedrept pietrele cu care arunci in el sunt cele cautate de tine, la tine, din tine.<br />
<br />
Cand te uiti prea mult la tine nu-i mai vezi pe cei din jur, si de aici izvoraste judecarea. Prin ea scormonesti tot timpul greseile celuilalt, le aduci la suprafata, ba mai mult, ii improsti pe ceilalti cu ele. Judecatorul aproapelui face cel mai mare deserviciu comunitatii murdarindu-i pe toti cu pacatele fratelui sau.<br />
<br />
Intotdeauna piatra de care ne impiedicam noi e cea care o improscam asupra aproapelui. De aceea, <b>prima </b>piatra pe care trebuie sa o lasam jos din mana este cea de a judeca pe aproapele. De ce? pentru ca <i>iertarea gresitilor nostri</i> este posibila doar atunci cand suntem "dezarmati de orice piatra nascuta din greselile lor". Iertarea este posibila doar atunci cand intelegem ca si noi suntem cu greseli, si ca in fata Tatalui toti suntem la fel, adica <i>demni de mila si iertarea lui Lui.</i><br />
<br />
Domnul Dumnezeu, <i>Tatal nostru cel din ceruri</i>, sa ne ajute sa intram in acest Mare Post goliti de orice piatra cu care am putea zdrobi pe cel de langa noi.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-44623138072798832382016-02-07T21:36:00.000+02:002016-02-07T21:38:05.494+02:0059. DACA VOI NU MA VRETI EU VA VREAU<div style="background-color: white; color: #602600; font-family: Arial, Verdana, 'Arial Narrow', Helvetica, sans-serif, 'Times New Roman'; font-size: 16px; line-height: 20px; padding: 0px 0px 10px;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRtSSMgBXzM9o0XwnTvxZ_XVl0RrWwJKJJIMEriieavTa-aI3AmV5E282syihNUOFhu3YeOSyDQ8IoIBDj-_Ln9tGb_45LOeinSnzfQtNBo9nWDBNam6y5jWOkjdKjPcLUfTarLa5E6Aw/s1600/pink-yellow-white-wedding-bouquet-.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRtSSMgBXzM9o0XwnTvxZ_XVl0RrWwJKJJIMEriieavTa-aI3AmV5E282syihNUOFhu3YeOSyDQ8IoIBDj-_Ln9tGb_45LOeinSnzfQtNBo9nWDBNam6y5jWOkjdKjPcLUfTarLa5E6Aw/s640/pink-yellow-white-wedding-bouquet-.jpg" width="528" /></a></div>
<br /></div>
<i>"Preaiubitilor, sa ne iubim unii pe altii; caci dragostea este de la Dumnezeu. Si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu. </i><br />
<i>Cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru ca Dumenzeu este dragoste. </i><br />
<i>Dragostea lui Dumnezeu fata de noi s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in lume pe singurul Sau Fiu, ca noi sa traim prin El.</i><br />
<b><i>Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre."</i> (Ap. 1Ioan 4.7-10)</b><br />
<br />
ce faci cand cel pe care il iubesti nu te mai iubeste ca la inceput? sau dragostea lui s-a racit?<br />
il iubesti si mai mult.<br />
il coplesesti de iubire pana este topit de focul ei, chiar daca pentru asta trebuie sa arzi si sa te consumi cu totul. pentru ca daca s-a ajuns in situatia asta este pentru ca <b>tu</b> nu l-ai iubit suficient de mult pentru ca dragostea lui sa nu se raceasca. doar dragostea poate naste dragoste. lipsa ei, opusul.<br />
sa fiu si eu vinovat pentru ca nu sunt iubit?<br />
inteleptul Solomon spune ca "<i>a fi iubit pretuieste mai mult decat argintul si aurul</i>" iar Ap. Ioan ne dezvaluie <i>sursa</i> iubirii dar si principiul functionalitatii ei: <i style="font-weight: bold;">Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi.</i><br />
noi nu putem fi izvoratorii iubirii ci doar <i>propasitorii </i>ei. suntem capabili sa iubim pentru ca am fost iubiti. si am fost iubiti cu dragostea suprema.<br />
Da.<br />
Iubirea adevarata izvoraste doar din jertfa. iubirea adevarata este jertfa adevarata.<br />
La fel de adevarat e ca daca noi nu putem <i>naste </i>iubire atunci iubire este doar aceea pe care ne-o insusim stand in stransa legatura cu Sursa, Dumnezeu. Noi putem face doar pe <i>transporter-ii </i> iubirii catre fratele nostru.<br />
plata pentru <i>serviciul </i> nostru este Intreaga Iubire Dumnezeiasca turnata peste noi cu nemiluita.<br />
<br />
asa ca , daca voi nu ma vreti eu va vreau!<br />
<br />
<i>Vreau sa iubesc, Iisuse, vreau pururi sa iubesc...</i><br />
<i>chiar daca toti aceia ce-n inima-i primesc</i><br />
<i>vedea-voi ca-n necazuri si-n greu ma parasesc...</i><br />
<i>eu vreau...eu vreau, Iisuse, de-a pururi sa iubesc...</i><br />
<i><br /></i> <i>Vreau sa iubesc pe toti acei pe care Tu,</i><br />
<i>Iisuse Drag, mi i-ai lasat, pe toti acei ce mi i-ai dat</i><br />
<i>vreau sa iubesc mereu, cu drag vreau sa- iubesc...</i><br />
<i><br /></i> <i>Vreau sa-i iubesc, Iisuse, pe toti pan' la sfarsit...</i><br />
<i>chiar daca si aceia ce-odata m-au iubit</i><br />
<i>calca-vor prin noroaie pe sufletu-mi zdrobit</i><br />
<i>vreau sa iubesc, Iisuse, vreau...pana la sfarsit.</i><br />
<i><br /></i> <b><i>Vreau pururi frati si prieteni pe toti sa mi-i socot,</i></b><br />
<b><i>din inima intreaga si sufletul meu tot,</i></b><br />
<b><i>chiar cand zdrobit pe drumuri nici plange n-o sa pot,</i></b><br />
<b><i>vreau frati, vreau frati, Iisuse, si prieteni sa-i socot.</i></b><br />
<b><i><br /></i></b> <i>Ajuta-ma, Iisuse, sa pot iubi oricand</i><br />
<i>pe dusmani, pe prieteni, pe oamenii de rand,</i><br />
<i>pe toti, pe toti, Iisuse, un singur dor avand:</i><br />
<i>sa pot, sa pot, Iisuse, sa pot iubi oricand...</i><br />
<i><br /></i> (Traian Dorz)<br />
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-37308474751811983762016-01-28T14:54:00.003+02:002016-01-28T15:26:32.760+02:0058. PARTEA NEVAZUTA DECIDE TOTUL<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWEupcM109ByjwQi8ouoY1gwF6sn5QnRGW64vjIEm6zqZNJx3zuUC_ygzzXDkoKLtckIC9Kg0tlRnsQCw3yrefPGcZQwmB8Kr-0gc9S0VIxnyLA-ZvHla3SWM3Kb0zWq9AFlKdHkfsXM8/s1600/ambalaj.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWEupcM109ByjwQi8ouoY1gwF6sn5QnRGW64vjIEm6zqZNJx3zuUC_ygzzXDkoKLtckIC9Kg0tlRnsQCw3yrefPGcZQwmB8Kr-0gc9S0VIxnyLA-ZvHla3SWM3Kb0zWq9AFlKdHkfsXM8/s320/ambalaj.jpg" width="278" /></a></div>
<br />
"Partea nevazuta decide totul" - Horia-Roman Patapievici</div>
<div>
<br /></div>
<div>
mass-media vrea sa ne invete ca <i>ce se vede</i> este ceea ce conteaza -<i>daca nu vad nu cred - ambalajul</i> si povestea din jurul ambalajului este adevarul. <i>continutul </i>a devenit o marfa fara valoare, ba mai mult el este produs in functie de ambalaj sau chiar anulat. intrebarea e: ce e fost mai intai continutul sau forma? Produsul sau ambalajul?<br />
<br />
tot din jur ne indeamna sa pretuim <i>ambalajul, </i>adica ceea ce se vede. sa ne <i>ingrijim imaginea </i>mai presus de orice pentru ca totul depinde de ea. ierarhia valorilor rasturanata ne incremeneste existenta intr-o lumea a <i>aparentelor, </i> adica a lucrurilor care <i>apar</i> in fata ochilor, dar si a lucrurilor care<i> par</i> a fi ceva dar nu sunt.<br />
<br />
daca vreau sa ma prezint ca si <i>continut</i> lumea nu ma mai crede, judecand ca sunt doar un ambalaj (la fel ca toti ceilalti). doar par ca sunt binevoitor dar in fond urmaresc un interes ascuns. si asa dispare increderea dintre noi, ajungand sa fim aruncati intr-o <i><b>singuratate imbulzita de multime. </b></i><br />
<br />
cel mai grav e ca nu mai facem diferente dintre <i>continut</i> si <i>ambalaj</i>. totul este <i>ambalaj. </i>tragi-comedia va fi cand inlaturam <i>ceea ce se vede </i> si in realitatea bine ascunsa in <i>nevizibil</i> vom dezvalui tragedia trairii in fals si comedia surprizelor de tip "camera ascunsa". </div>
<div>
<br />
<i>''Singularitatea conditiei noastre consta in faptul ca partea nevazuta, in viata noastra, decide totul, in situatia in care singurele dovezi ale nevazutului de care depindem stau in vazutul dupa care fugim, ori de care fugim, ori pe care il pierdem'</i>'. H.-R. Patapievici<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-5631059320604258482016-01-25T04:28:00.000+02:002016-01-25T09:10:36.122+02:0057. IMPREUNA? NU DOAR<div data-mce-style="text-align: justify;" style="color: #3d596d; font-family: Merriweather, Georgia, 'Times New Roman', Times, serif; font-size: 15px; line-height: 28.3333px; margin-bottom: 24px; text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0IRvk-aymmwKHVPQ_Y_CwRAVdNBMBCdsYRiZyxIa7KbBCF8Wqu_cHs8JJDyZ1qF9OqTfOGo36wy2-TGxeMnTQrsI7meGWAWxEqxj_9eJ06w9-4exS5tZ3iyTf_5wBnt9HoshqOM4cYaU/s1600/crowd-kran-580.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0IRvk-aymmwKHVPQ_Y_CwRAVdNBMBCdsYRiZyxIa7KbBCF8Wqu_cHs8JJDyZ1qF9OqTfOGo36wy2-TGxeMnTQrsI7meGWAWxEqxj_9eJ06w9-4exS5tZ3iyTf_5wBnt9HoshqOM4cYaU/s1600/crowd-kran-580.jpg" /></a></div>
<span data-mce-style="color: #808080;" style="color: grey;"><br /></span>
<span data-mce-style="color: #808080;" style="color: grey;">singuratatea in doi este cea mai grea.</span></div>
<div data-mce-style="text-align: justify;" style="color: #3d596d; font-family: Merriweather, Georgia, 'Times New Roman', Times, serif; font-size: 15px; line-height: 28.3333px; margin-bottom: 24px; text-align: justify;">
<span data-mce-style="color: #808080;" style="color: grey;">a fi <em>impreuna cu cineva</em> nu te scapa neaparat de singuratate. ca a fi impreuna este un inceput, da, dar nu e totul</span></div>
<div data-mce-style="text-align: justify;" style="color: #3d596d; font-family: Merriweather, Georgia, 'Times New Roman', Times, serif; font-size: 15px; line-height: 28.3333px; margin-bottom: 24px; text-align: justify;">
<span data-mce-style="color: #808080;" style="color: grey;">despartiti, apropiati, impreuna... pare a fi drumul de parcurs. adevar incomplet. mai este ceva dincolo de <em>impreuna</em>: <strong>una, unirea.</strong> a fi <em>una</em> este scopul. in gandire, in simtire, in traire. <i>una</i>.</span></div>
<div data-mce-style="text-align: justify;" style="color: #3d596d; font-family: Merriweather, Georgia, 'Times New Roman', Times, serif; font-size: 15px; line-height: 28.3333px; margin-bottom: 24px; text-align: justify;">
<span data-mce-style="color: #808080;" style="color: grey;">daca a <em>fi impreuna </em>ar fi apogeul si garantia ne-singuratatii atunci si casatoria ar trebui sa fie sfarsitul singuratatii (desi, in faza initiala a creatiei asa a fost). doi oameni care nu se cunosc - despartiti de timp, spatiu, circumstante, etc - se intalnesc, fac cunostinta, incep sa se cunoasca, devin apropiati si apoi se casatoresc. happy end!? nu neaparat. realitatea e alta.</span><span style="line-height: 28.3333px;"> unii se casatoresc cu speranta de a scapa de singuratate, dar dupa un timp, nescapand de ea, divorteaza pentru a redeveni singuri. ironic.</span></div>
<div data-mce-style="text-align: justify;" style="color: #3d596d; font-family: Merriweather, Georgia, 'Times New Roman', Times, serif; font-size: 15px; line-height: 28.3333px; margin-bottom: 24px; text-align: justify;">
<span data-mce-style="color: #808080;" style="color: grey;">casatoria e inceputul. a <em>fi impreuna</em> este doar inceputul drumului spre ne-singuratate. telul e sa <i>fi una.</i></span></div>
<div data-mce-style="text-align: justify;" style="color: #3d596d; font-family: Merriweather, Georgia, 'Times New Roman', Times, serif; font-size: 15px; line-height: 28.3333px; text-align: justify;">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-56161716848732802602015-11-26T00:11:00.000+02:002016-01-23T01:23:37.648+02:0056. EU NU-S EUROPA<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTWhM-IEcQnfBDQ73WHnSZYjDMOgI_Y7yfkbE32V1Zd-Mh8sJlML8LJ0Q4i5flWpIK90k8n5dysW-43z_dLRtq06HLNTaoz1-QMGJ8MmEB6a7lqVYY4qFYZ7_tVbecAnWX1wkX9ShjCd0/s1600/a117.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="403" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTWhM-IEcQnfBDQ73WHnSZYjDMOgI_Y7yfkbE32V1Zd-Mh8sJlML8LJ0Q4i5flWpIK90k8n5dysW-43z_dLRtq06HLNTaoz1-QMGJ8MmEB6a7lqVYY4qFYZ7_tVbecAnWX1wkX9ShjCd0/s640/a117.jpg" width="640" /></a></div>
Eu nu-s Europa. Nu-s Europa Comunitara. Nu-s acea Europa care s-a stabilit la masa unor negocieri. Nu-s Europa de azi.<br />
<div>
<br /></div>
<div>
Nu-s Europa "calitatii si corectitudinii germane de tip VW" care s-a dovedit a fi <i>teapa secolului</i>. </div>
<div>
Nu-s Europa "libertatii, egalitatii si fraternitatii frantuzesti" care ne batjocoresc, si nu numai pe noi, pe televiziunile nationale.</div>
<div>
Nu-s Europa "serviciilor sociale norvegiene care rapesc copiii de langa parinti" doar pentru ca au primit o invatatura religioasa.</div>
<div>
Nu-s Europa "libertinajului olandez" in care prostitutia este o meserie si drogurile un medicament legal.</div>
<div>
Nu-s Europa unei "Uniuni Europene in a carei Constitutie <i>GOT IST TOT".</i></div>
<div>
Nu-s Europa in care <i>est-ul</i> nu este con-cetatean cu <i>vest-</i>ul<i> </i>ci un con-sumator al produsului vestic.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
NU sunt un astfel de european.</div>
<div>
Nu hotararea unui consiliu ma face european, ci radacina stramosilor care au trait pe acest pamant al continentului Europa. Sangele lor care a stropit glia, prin munca sau prin lupta, a fost <i>cerneala cu care s-a scris in inima mea: european.</i> </div>
<div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
<br /></div>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-48569780649923475962014-11-17T07:33:00.001+02:002016-01-23T01:22:07.090+02:0055. SCHIMBAREA LA FAȚĂ A ROMÂNIEI<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<i>Întreaga noastră misiune politică și spirituală trebuie să se reducă la voința încordată a unei <b>schimbări la față</b>.</i><br />
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
de Emil Cioran</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDhMM1tlCwhtTQqCKkuqRqCxXkA8ga1TgVQ9_e6u4tU6bETFBICn1rDJU03ojT2auWm7Ca3X75rMoZtw9dJ77mVk3OwUsjeNCgDvy4AVfTUZG1ieyrt4ePG4LEn4PutgKrpQhqXIhmqr8/s1600/schimbarea-la-fata.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDhMM1tlCwhtTQqCKkuqRqCxXkA8ga1TgVQ9_e6u4tU6bETFBICn1rDJU03ojT2auWm7Ca3X75rMoZtw9dJ77mVk3OwUsjeNCgDvy4AVfTUZG1ieyrt4ePG4LEn4PutgKrpQhqXIhmqr8/s1600/schimbarea-la-fata.jpg" /></a></div>
<br />
A luat sfârșit <i>săptămâna patimilor</i> pentru România. După un greu urcuș, națiunea a ajuns sus...pe cruce. Dar, ”asemenea lui Hristos, românul este între... doi tâlhari”. Singura speranță e ca unul din ei să se pocăiască de păcate spre mântuire (adică izbăvit de lumea -politic- mânjită).<br />
<br />
Așa cum Hristos are puterea și dorința de a ierta un păcătos care se căiește chiar și în ceasul al doisprezecelea, la fel Națiunea își poate ierta neputințele conducătorului ei. Ba mai mult, așa cum Mântuitorul se sălășluiește în cel ce se căiește, la fel conducătorul poate fi expresia unitară și concentrată a națiunii.<br />
<br />
România are o față nouă.<br />
Fața e importantă. Într-o lume a <i>văzutului, </i>ceea ce se vede trebuie să fie frumos și credibil. Dar un măr roșu și frumos pe dinafară nu hrănește dacă nu este sănătos și <i>vitaminizat </i>pe dinlăuntru. Nu e suficient să avem frumusețea exterioară, asemenea merelor din import. Până la urmă, decât ”o bunăstare nesemnificativă, mai bine o ruină cu brio” (Cioran). Pe ruine se poate clădi din nou, ele anunță un sfârșit și un început. Cel ce știe că este pe moarte are marea șansă de a se duce la doctor și poate se mai salvează, iar și asta datorită conștientizării gravei stări în care se afla. Pe când, <i>aparențele</i> înșeală întotdeauna. Ele ascund realitatea. ”Îți merge numele că trăiești, dar ești mort.”(Apocalipsa) Aparențele ascund deficiențele.<br />
Nu se vrea așa ceva!<br />
<br />
<br />
Romania trebuie să-și forjeze un suflet nou acum.<br />
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-42513878087887296792014-11-15T00:36:00.000+02:002016-01-23T01:21:49.707+02:0054. NAȚIUNEA ÎN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR<div style="color: #555555; font-family: Gudea, Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 15px; line-height: 28px; margin-bottom: 1em; margin-top: 1em;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhzaw5aWZrgWHF6L5Tx2P2b07-2fHueIfDCesve932icyGdTOWi9caDLMFEPvKm1_wYC7TJE27UMIwXwck6wrajAI2OO9I9pa5fHzVGv7NCRPrSGml243T5V4uAUau6NvtrxjAt596tyo/s1600/casin-cimitir.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="467" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhzaw5aWZrgWHF6L5Tx2P2b07-2fHueIfDCesve932icyGdTOWi9caDLMFEPvKm1_wYC7TJE27UMIwXwck6wrajAI2OO9I9pa5fHzVGv7NCRPrSGml243T5V4uAUau6NvtrxjAt596tyo/s1600/casin-cimitir.jpg" width="640" /></a>"<i>Nu poți impune o valoare decât pe dărâmături: ruinele indică totdeauna prezența spiritului</i>”<br />
”<i>Nici un român nu se simte personal vinovat. Toate ratările și golurile și le explică prin vidurile României, dezertând astfel de la responsabilitatea individuală”</i> (Emil Cioran)<br />
<br />
O săptămâna istorică pentru națiune este totdeauna aceea în care are șansa să răstoarne istoria peste prezent și apoi să acopere totul cu nădejdea unui <b>alt viitor</b>.<br />
<br />
Săptămâna istorică este Săptămâna Patimilor. Zilele numărate. Ceasurile durerii. Clipele dinaintea morții. Drumul Crucii care are o singură direcție: Culmea Morții. Nu este altă variantă decât urcarea pe cruce. Diferența se face acolo sus, la stânga sau la dreapta. Condamnarea sau iertarea. Dezintegrarea sau Transfigurarea.<br />
<br />
Se urcă Națiunea pe Cruce iar de acolo, învierea sau moartea. Sufletul națiunii renaște doar din zdrobirea și moartea mădularelor ei (noi). Doar ruperea de prezent, de aici și de acum, permite intrarea în etern, locul în care spiritul își află cu adevărat pacea.<br />
<br />
Împotrivirea mea de a urca pe cruce, de a muri față de prezentul ”netrebnic și-apostat” garantează stagnarea, putrezirea și eterna smoală a infernalei realități. Frica de schimbare mă cufundă în brațele <i>răului cunoscut</i> în defavoarea <i>posibilului bine. A te complăcea în (răul) cunoscut nu e riscant, e comod, călduț, dar definitiv. Necunoscutul cere riscuri, dar cine nu riscă NU CÂȘTIGĂ.</i><br />
<i>...</i><br />
<b><br /></b>
<b> Eu mă risc!</b><br />
<b><br /></b>
<br />
<br />
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-88525183116695966462014-11-09T19:48:00.000+02:002016-01-23T01:21:30.547+02:0053. SOMNUL NAȚIUNII NAȘTE MONȘTRI <div style="color: #555555; font-family: Gudea, Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 15px; line-height: 28px; margin-bottom: 1em; margin-top: 1em;">
Când printre noi își fac loc <b>monștrii </b>înseamnă că realitatea devine scenariu de poveste fantastică, suntem cufundați în somn și coșmarul ne este realitatea cea mai crudă.</div>
<div style="color: #555555; font-family: Gudea, Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 15px; line-height: 28px; margin-bottom: 1em; margin-top: 1em;">
Am văzut <i>ființe</i> de tot felul. Mutilați , ”modificați genetic”, desfigurați, etc. Suflete. Moarte, sau aproape moarte. Dar ei nu s-au născut așa, ci s-au deviat de la originea lor printr-o voita metamorfoză malefică: au ales compromisul și ”colaborarea cu partea întunecată a forței”.<br />
Monștrii sunt reali. Noi i-am creat, sau noi le-am îngăduit să să se nască, dormind în nepăsare, pentru că indiferența oamenilor ”buni” întotdeauna a fost mult mai rea decât răutatea oamenilor ”răi”.<br />
<br />
Dacă am ajuns în postura de a alege între ”răul mai mare” și ”răul mai mic” suntem aproape de hău. Unde este Lupta dintre ”Bine” și ”Rău” care a fost din totdeauna situația normală a lucrurilor? Dacă am ajuns sa alegem dintre rău și rău (mare sau mic) înseamnă că Răul a învins. Trăim în curtea răului. Ce rost mai are să alegem dacă până la urmă tot răul domnește? În fundul fosei se poartă aceeași haină.<br />
<br />
Cea mai pesimistă realitate este aceea în care somnul meu lasă să se nască în mine monstrul care va deveni apoi realitatea aproapelui meu. Responsabilitatea mea este să evit această <i>mal-formare</i>, iar cât timp trăiesc monștrii și monstruozitățile își vor găsi în mine un dușman înverșunat. Cea mai pierdută națiune e aceea în care domnește un monstru ales de<i> ”concetățenitatea” monștrilor. </i><br />
<br />
”<i>Națiunea nu este o întovărășire economică de producție și consum, nu este o juxtapunere de indivizi cu interesele lor subiective și egoiste, ci este un mare suflet rezultând din sufletele tuturor, strânsă împreună de amintirile trecutului, de primejdia prezentului și aspirațiile viitorului</i>.” (Barbu Ștefănescu Delavrancea)<br />
<i><br /></i>
Dacă Națiunea are nevoie de sufletul meu pentru a fi completă, atunci eu reprezint Națiunea atunci când toate sufletele din jur îi sunt străine. În dreptul meu, sunt unicul responsabil pentru Națiune pentru că nimeni nu-mi poate înlocui sufletul. Dacă Națiunea doarme (în dreptul meu) atunci existența monștrilor mi se datorează. Spiritul colectiv trebuie să facă parte din spiritul individual și nu doar invers. ”Națiunea nu se poate salva fără ajutorul națiunii” (Bonaparte); <i>Colectivul</i> nu se poate salva fără <i>individual</i>, dar nici <i>individualul</i> fără <i>colectiv.</i><br />
<br />
Aleg Națiunea, Aleg iluminarea, Aleg trezirea...proprie.<br />
<br />
<div class="pa" style="clear: both; color: black; font-family: 'Lucida Grande', Verdana, Arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 15px; margin-bottom: 5px; text-align: right;">
<br /></div>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-9289106067127859362013-09-15T21:39:00.005+03:002013-09-15T21:39:52.231+03:0052. Generația ni-niEra prin 2004 cand am auzit pentru prima dată de „generația ni-ni”. eram în Spania și în mass-media se dezbătea problema tinerei generații ca fiind una fără viitor (cel puțin așa cum și-l imaginau cei din prezent).<br />
„Generația ni-ni” este pur și simplu generația care nu merge NIci la școală- NIci la muncă. Nici-Nici.NI-NI. în spaniolă, <i>ni estudia, ni trabaja (</i>nici nu studiază, nici nu munceste).<br />
Acronimul are corespondentul în engleză (în UK a apărut pentru prima dată) și este NEET: <i><b>N</b>ot in <b>E</b>mployment, <b>E</b>ducation or <b>T</b>raining. </i>o societate care va depinde de o generație fără job, fără educație și fără dorința și posibilitatea de a fi educată, nu poate fi decât una sortită autodistrugerii.<br />
<br />
Tragedia generației ni-ni nu este legată de viitorul sumbru pe care singură și-l rezervă, ci în caracterul nedefinit al acestor tineri. nu nehotărârea îi caracterizează; nu-s confuzi în a alege școala sau munca, ci faptul că nici măcar nu le mai consideră pe acestea o opțiune. Școala și munca nu mai sunt opțiuni viabile, sunt învechite și demodate. Generația ni-ni vrea să facă „ce are chef”.<br />
<br />
Această atitudine nici-nici este rodul unei nou fel de gândire, specific generației prezente. Primul lucru care stă la baza formării acestui nou fel de gândire este ruperea legăturii cu referințele din trecut. Adică, tinerii de azi nu mai țin cont de ceea ce au făcut cei dinaintea lor. Pentru ei părinții sunt învechiți, demodați, înapoiați, etc. modelele demne de urmat nu mai sunt căutate în istorie, pentru că aceștia nu ma sunt „la modă”. Atunci când nu ai referințe după care să te ghidezi, ajungi să faci cum crezi, și de cele mai multe ori nu prea crezi nimic pentru că nu crezi nimic. Pentru un ni-ni nu există trecut, doar un acum. Referințele lui nu sunt puncte fixe (în istorie) ci puncte mobile (din prezent).<br />
<br />
Un alt lucru care a stat la baza gândirii ni-ni-ste este o altă rupere, cea de viitor. Un tânăr care nici nu muncește, nici nu studiaza, nu poate avea o perspectivă mai lungă decât lungimea palmei lui. Nu poți să spui că ești cu o privire spre viitor atâta timp cât nu faci nimic pentru a-l crea. Atât munca, cât și școala nu sunt altceva decât pași spre un viitor diferit de prezent ( mai îmbogățit, din punct de vedere personal, cel puțin).<br />
<br />
Trăirea în ”acum” este una periculoasă, nesigură și poate provoca schisme interioare. Sterilitatea este tipică generației ni-ni. O viață care nu poartă în sine sămânța unei speranțe viitoare este una sterilă, care atentează la însăși viața. Un ni-ni este ca o floare care își disprețuiește sămânța din care a ieșit și își neglijează (folosind doar spre binele propriu) sămânța care o poartă. cu el se termină viața. El oprește ciclul vieții. Ruptă de trecut prin indiferență și despărțită de viitor prin nepăsare, generația ni-ni este una care se auto-consumă până la dispariție.<br />
<br />
Doar o bună ancorare în istorie, respectând <i>vechiul </i>(ca purtător de experiență) , împletită cu visul unui <i>viitor </i>mai strălucit poate da naștere unui <i>prezent </i>marcat cu adevărat de semnificație.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-52884040290256481922013-07-14T09:47:00.001+03:002013-07-14T09:47:52.891+03:0051. bac (ne) laureat<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0UnifF2auexss3Btwe0zz54m3RnU8_P1LCM-dZesS-KEpJ1Z1IJUTQWlUQhyphenhyphenI0bIVu1fUU0Wy1XNd6GNnFpAKNe9W2Sz7VX00NvvmfaVWzHRcXMBBmPpdrhOGewReTfTaDimCfol4QXM/s1600/396px-Gaudeamus_igitur_1898.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0UnifF2auexss3Btwe0zz54m3RnU8_P1LCM-dZesS-KEpJ1Z1IJUTQWlUQhyphenhyphenI0bIVu1fUU0Wy1XNd6GNnFpAKNe9W2Sz7VX00NvvmfaVWzHRcXMBBmPpdrhOGewReTfTaDimCfol4QXM/s320/396px-Gaudeamus_igitur_1898.jpg" width="211" /></a></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<br />
<br />
era o zi de vară călduroasă când m-am înfipt în fața panoului care afișa rezultatul meu la bac. transpirat până și după urechi, îmi căutam numele pe listă. trei examene (scrise) îmi stârneau curiozitatea amestecată cu puțină emoție. română, filosofie și fizică. cele două de la oral, limba română și limba engleză, au fost deja luate și uitate. le-am luat pe toate și, am avut o medie de 7,37 de care sunt mândru pentru că am <i>învățat</i>, după puterile investite în mine de Cel de Sus. prima mea diplomă care să justifice un dram din ceea ce-mi este persoana. e plăcută senzația ca o parte din tine poate fi „certificată” printr-o diplomă, deși această certificare nu făcea obiectul unei știri. „am luat bacul”, era (pentru majoritatea) o <i>afirmație</i>, nicidecum o <i>exclamație</i>. poate pentru unii era o <i>interogație </i>menită să justifice o minune, dar și acestea se mai întâmplă. totuși, BAC-ul însemna „cununa de lauri” al elevului <i>normal.</i> elevul care a trecut BAC-ul ca un LAUREAT (bac-a-laureat) este cel care forma <i>noua generație de cetățeni</i>. o parte din ei deveneau studenți, iar alta ocupau locurile de muncă disponibile. asta arăta cât de cât a normalitate.<br />
<br />
„<span style="background-color: #fdffcc; font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">Grăbiţi-vă să creşteţi, căci flacăra străbună</span><br />
<span style="background-color: #fdffcc; font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">îngheaţă lâng-altarul străpuns şi profanat;</span><br />
<span style="background-color: #fdffcc; font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">legaţi cu Viitorul Trecutul – şi-mpreună</span><br />
<span style="background-color: #fdffcc; font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">acoperiţi Prezentul netrebnic şi-apostat!</span>. (Traian Dorz, <i>Grăbiți-vă să creșteți</i>)<br />
<br />
„Prezentul netrebnic și-apostat” conturează așa de bine generația tânără de azi încât aproape că unul poate cădea într-o deznădejde existențială. o generație de tineri tot <b>mai puțin</b> <i>laureați</i>, și mai ales BAC-a-LAUREAȚI, vor clădi viitorul țării noastre, și nu numai. oare unde sunt <i>școlile profesionale</i> care ofereau țării PROFESI-LAUREȚI, și care se converteau în „mușchiul sănătos” din câmpul muncii? tineri care alegeau să muncească și pentru care erai obligat să-ți scoți pălăria (și dacă nu aveai o pălărie, ți-o cumpărai doar pentru a le arăta respectul). nu-s! iată cauza atâtor LAURI pierduți, smulși din viața tinerilor chiar înainte de a apuca să și-i pună pe cap. trist.<br />
<br />
astăzi asistăm la nașterea unei noi generații de tineri: <b>Generația NI-NI</b>. (despre ea în postarea următoare)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-11441798498457679142013-07-05T22:54:00.000+03:002013-07-05T22:54:45.481+03:0050. LIFE IS SHORT, ART IS LONG <div style="text-align: right;">
<i>„life is short, art is long”</i></div>
<div style="text-align: right;">
(<a aria-haspopup="true" aria-owns="js_10" class="profileLink" data-ft="{"tn":"l"}" data-hovercard="/ajax/hovercard/user.php?id=100001354918500" href="https://www.facebook.com/andreea.remenyi" id="js_11" style="color: #141823; cursor: pointer; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; font-weight: bold; line-height: 18px; text-decoration: none;">Andrew Reményi</a> - Facebook friend)</div>
<div style="text-align: right;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAeknfaBIS4jt9jEc-kyGS-3JiLeeyMbv2CyK_PCWcwqDKMfOAFsbYYNxkDM2chdPbmSbWrUQWE9OxE9c4nDQVrVo1Xqo8v8Tb4UqZa-2pbCjQpxwfjshBAdG3rLpYEoBt3-AZz1KnZYw/s1600/EPinstallation7.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAeknfaBIS4jt9jEc-kyGS-3JiLeeyMbv2CyK_PCWcwqDKMfOAFsbYYNxkDM2chdPbmSbWrUQWE9OxE9c4nDQVrVo1Xqo8v8Tb4UqZa-2pbCjQpxwfjshBAdG3rLpYEoBt3-AZz1KnZYw/s320/EPinstallation7.jpg" width="320" /></a></div>
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Mi-a plăcut afirmația aceasta pentru că pe moment mi-a „provocat” un <i>gând ales</i>. Eu am lăsat un comment zicând: „<i>so make your life a piece of art</i>”. Ceea ce m-a determinat să scriu puțin pe marginea acestei afirmații este tocmai commentul care s-a născut instantaneu, fără prea multe mediații. M-a dus cu gândul la relația om-viață-artă. Toate sunt importante. Dar, arta nu este mai importantă decât viața și decât omul, cel care a creat-o. Arta nu ar exista fără om, omul nu ar exista fără viață, iar<i><b> Viața este darul lui Dumnezeu pentru om, ceea ce face omul cu viața este darul său pentru Dumnezeu</b></i>. </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: left;">
<b><i>life is short, art is long and man is eternal </i></b></div>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-12557705643034936912013-06-29T11:23:00.001+03:002013-06-29T11:23:10.239+03:0049. OBSESII ȘI VICII (II)<br />
I Love YOU, I Love ME, I Love IT. Așa am putea rezuma postările despre <i>pasiune, obsesie </i>și <i>viciu. </i> V-ați prins că PASIUNEA reflectă o <i>iubire de oameni</i>, OBSESIA reflectă o <i>iubire de sine, </i> iar VICIUL reflectă o <i>iubire de obiect. </i>VICIUL, de care ne vom ocupa acum, nu însemnă altceva decât o iubire de <i>obiect, de lucruri</i> sau orice nu este persoana altuia sau propria persoană. Acest tip de relație am trăit-o fiecare cel puțin o dată în viață. Atunci când am ales <i>profitul material</i> în locul persoanei, atunci când am iubit mai mult cadoul decât pe cel ce ni l-a dăruit, am experimentat viciul. Ce este adevărat și trist e că viciul provoacă dependență.<br />
<br />
<i>Domnul </i>DEX-ul zice că viciul este un <i>defect</i>, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare), <i>pornire nestăpânită și statornică spre rău</i>, apucătură rea; patimă, desfrâu, dezmăț, destrăbălare; I<i>mperfecțiune gravă </i>care face ca un lucru să <i>nu corespundă modelului său ideal sau destinației sale</i>; obișnuință anormală nedirijată de voință și de rațiune; deprindere de a face fapte rele. Opusul viciului este Virtutea. E interesant cât de multe te poate învăța Mr. DEX.<br />
<br />
Voi face câteva corelații cu definițiile din DEX pentru a-mi susține gândul:<br />
<br />
Dacă viciul este <i>un defect, </i>înseamnă că a avea o relație cu un obiect (impersonal -să zicem) care exclude implicarea unei (alte) persoane, atunci ne putem da seama de cât de <i>defectă și anormală</i> e o trăire, o relație în care iubirea de obiect este cea care dictează mersul. Relația cu obiectul este cea mai joasă treaptă a existenței umane, dovedind o cădere de la starea originală, cea pe care s-au clădit comunitățile de-a lungul istoriei. Progresul omenirii se bizuie pe relațiile (amiabile, sănătoase) dintre (diferite) persoane.<br />
<br />
Definiția dată viciului ca imperfecțiune gravă care face ca un lucru să nu corespundă cu modelul său ideal sau destinației sale, explică perfect condiția jalnică în care cad cei care iubesc obiectul. Creaționiștii, susținem că omul a fost creat de Dumnezeu, însă el nu a fost creat pe baza unor idei aiurea pe care Divinitatea le-a avut la un anumit moment, ci omul (conform Genezei - prima carte din Biblie) a fost creat <i>după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.(„să facem om după <b>chipul </b>și asemănarea <b>noastră” -Geneza 1.26).</b> </i>Două lucruri să înțelegem de aici: în primul rând, Dumnezeirea este formată din PERSOANE cu un chip și anumite caracteristici, apoi Dumnezeirea este caracterizată de O RELAȚIE dintre TREI PERSOANE (așa cum din Crez am învățat: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt).<br />
<br />
Deci, <b><i>Modelul </i></b>după care am fost creați are această importantă caracteristică: RELAȚIA DINTRE PERSOANE. Doar înțelegând astfel pe om putem vedea de ce viciul, ca relație dintre om și obiect, este o <i>imperfecțiune gravă care îl mutilează pe om, pervertindu-l de la modelul ideal, și-l deviază de la adevărata sa destinație. </i>Omul Viciu este o <i>copie imperfectă a Omului Ideal, </i>cel conceput de la început de Divinitate. Omul condus de iubirea de obiect își ratează menirea. Pentru el Obiectul este dumnezeul lui pentru care trăiește și care-i dictează felul de a fi în lume.<br />
<br />
Cel mai bun exemplu de Om Viciu îl găsesc în persoana lui Hagi Tudose a lui Barbu Ștefănescu Delavrancea. Iubirea lui de avere era mai presus de iubirea de sine, nu se îndura să cumpere nici pâinea care să-l țină în viață. Viața pălea în fața banului. Relația cu obiectul era cea care îi determina relația cu alte persoane, dar și relația cu sine. <i>Cel mai bogat din cimitir</i>, așa pot defini viața omului condus de viciu. Da, am zis <i>viața.</i> Cimitirul este o realitate pentru că acest fel de om (căruia nu i se mai poate spune <i>homo sapiens -</i> omul inteligent) nu mai este viu nici pentru alți oameni, dar nici măcar pentru el însuși.<br />
<br />
Singurul mod de a trăi deplin și adevărat este cel caracterizat de <i>pasiune, </i>pentru că doar așa omul poate reflecta chipul și asemănarea Celui care L-a creat. Relația interpersonală este un ingredient necesar vieții cu adevărat autentică. Relația cu propriul tău ego, te separă de oameni și implicit de o viață de om adevărat. Relația cu obiectul te izolează de persoanele din jurul tău transformându-te într-un Golum (din <i>The Lord of The Rings</i>) care nu știe altceva decât :”<b>IT's </b>My treasure!”<br />
<br />
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-44465987357538952152013-06-26T09:46:00.001+03:002013-06-26T09:46:14.904+03:0048. OBSESII ȘI VICII (I)<br />
<div style="text-align: right;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="color: blue;">"<em>Majoritatea oamenilor n-au destin,</em></span></span><br />
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><em><span style="color: blue;">adică asupra lor nu plutește o mare <strong>finalitate</strong>:</span></em></span><br />
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><em><span style="color: blue;">în ei nu se adâncesc <strong>obsesiuni</strong> grele și inexorabile;</span></em></span><br />
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><em><span style="color: blue;">nu-i consumă o mare <strong>pasiune</strong></span></em></span><br />
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><em><span style="color: blue;">și nu-i prăbușeșete un <strong>viciu</strong> ascuns.”</span></em></span></div>
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"></span><br />
<div style="text-align: right;">
<div style="margin: 0px;">
<em><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">(Emil Cioran)</span></em></div>
</div>
<br />
Reiau discuția începută în postarea PASIUNE.<br />
Dacă e să vorbim despre <i>pasiune, obsesie și viciu</i> ni-e mult mai ușor dacă am reduce discuția la <i><b>relația</b><span style="font-weight: bold;"> </span></i>pe care omul o are cu <i><b>obiectele </b></i>acestor trei. Am conchis în postarea 46 că <i>pasiunea</i> implică o relație între persoane. Întotdeauna ultimul „filtru” care justifică prezența pasiunii este relația dintre om și om, chiar dacă intermediar se află relație dintre om și artă, om și natură, om și Divinitate, etc. Aceste <i>trepte intermediare</i> sunt doar <i>mijloacele</i> prin care se ajunge la <i>scop:</i> relația de iubire dintre om și om (în cazul relației cu Dumnezeu situația acoperă o perspectivă mai bogată a existenței).<br />
<br />
Revenind la obsesii și vicii, eu le-am înțeles semnificația studiindu-mi-le pe ale mele. Nu sunt multe (conștientizate...încă), dar câteva pe care le-am observat mi-au lămurit unele lucruri. Așa că, dacă pasiunea are la bază o relație interumană, relațiile pe care obsesia și viciul le dezvoltă nu prea au mare legătură cu umanul. Atât obsesia cât și viciul au la bază o <i>relație</i>, și încă una mai strânsă, mai profundă și mai marcantă ca multe relații interumane pe care le avem în viață. Profunzimea și caracterul marcant (care modelează chiar caracterul) se datorează în primul rând <b>dimensiunii ascunse </b> în care relațiile acestea de dezvoltă. Fără îndoială, manifestările văzute sunt prezente.<br />
<br />
Dacă mă gândesc mai bine, <i>pasiunea, obsesia și viciul</i> sunt trei ipostaze ale <b>relației </b>pe care o persoană le poate întreprinde cu lumea din jur. O relație, în cele din urmă, poate dezvolta una dintre aceste forme. Toate trei reflectă tipuri de conexiuni care exista între o persoană și lumea ce-l înconjoară. În postarea menționată mai sus, am stabilit că <i>pasiunea </i> reflectă o <i><b>relație de iubire </b></i>între două persoane. Obsesia și viciul reflectă <b><i>tot o relație de iubire</i></b> pe care o persoană o poate experimenta, însă diferența o constituie partea cu care se intră în relație. Să le luăm pe rând:<br />
<br />
Obsesia reflectă o <i><b>r</b></i><b><i>elație de iubire de sine</i></b>. „Obsesionatul”, depărtat de aproapele său, se iubește pe sine mai mult decât orice. Relația (intrapersonală) de care depinde existența lui este una vulcanică, care, asemenea unui vulcan latent, își petrece toată viața într-o peșteră rece de piatră. Din când în când erupe împroșcând cu foc și pucioasă pe tot acel ce se interpune între <i>el </i>și <i>el, </i>între el și dorința de satisfacere a propriului ego. Individul condus de obsesie nu caută decât împlinirea propriei dorințe, plăceri și chefuri. Obsesia îl leagă pe om de propriul său ego printr-o nestăvilită dorință de auto-satisfacere. „Obiectul” iubirii care stă la baza obsesiei este ego-ul. Egoismul este valoare care îi determină deciziile și acțiunile. Rare ori contează „produsele” care-i satisfac ego-ul, important este că i se satisface propria dorință.<br />
<br />
Obsesia este o tulburare a voinței (DEX) care se manifestă prin idei fixe și care vizează întotdeauna auto-satisfacerea. Voința tulbure (produs a unei percepții distorsionate asupra lumii - acesta crede că el este buricul pământului) este cea care îi dictează totul. Individul condus de obsesie caută să-și supună indivizi și lucruri propriei dorinți bolnave- din rândul acestora ridicându-se marii dictatori. Îmbătat de un narcisism mintal exacerbat, își face cadouri cele mai rafinate și scumpe obiecte în semn de recunoaștere, pentru că „el le merită!”. Dependența de adulație îl angajează într-o neîntreruptă competiție ceea ce îl face să cadă de multe ori în brațele pateticului, dar nu contează, pentru că el are un ego de satisfăcut.<br />
<br />
Obsesia îl însingurează pe om. Acesta se trezește fața în față cu <i>sinele, </i>gol de iubirea adevărată (care se manifestă doar în prezența <i>aproapelui), </i>și bântuit de singurătate își zice ”<i>nimeni nu este suficient de bun ca să mă merite”. Astfel se consumă pe sine până la epuizare și moare încet asemenea unei lumânări ce se topește în tăcere.</i><br />
<br />
<br />
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-69150934415344929812013-06-24T22:51:00.001+03:002013-06-24T22:53:18.583+03:0047. CEL MAI GREU LUCRU DIN LUME<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Nu mă consider un mare expert în <em>pasiuni</em> deși am înțeles profunda-i semnificație. Mă văd ca un neobosit căutător al <em>pasiunii. </em>De multe ori mă întâlnesc cu ea datorită oamenilor pe care îi întâlnesc și care, prin felul lor <em>pur</em> de a fi, mă <em>determină</em> să cred în continuare că doar felul acesta <em>pasional de a trăi</em> (adică mișcat și urnit din dragoste de om) este unicul care merită tot sacrificiul. La fel, sunt oameni care, nu numai că te fac să-ți pierzi pasiunea dar te <em>îmbrâncesc</em> spre o atitudine egoistă (caracterizată de obsesie și viciu). În preajma acestor oameni nu e recomandat <em>să-ți lași prea liberă pasiunea</em>. </span><br />
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Pasiunea leagă oameni, dă frâu liber altruismului și înfrânează ego-ul sălbatic. Ea costă. Nu-i ușor să parcurgi distanța de la <em>eu </em>până la <em>el.</em> Drumul până la <em>celălalt</em> ”e pavat cu ego-ul meu”, orice pas este o călcare a <em>eu</em>-lui...și asta doare cel mai tare. Nu-i nimic mai dureros și greu pe lume decât, urnit de iubire să te apropii de <em>celălalt</em> călcându-ți propriul <em>ego.</em> Nu e ușor așa cum nu e ușor să te arunci în brațele nemiloasei morți. E împotriva firii umane să dorești <em>moartea</em> pentru că înainte de a fi ea a fost <em>viața.</em> Viața se opune morții. </span><br />
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Ceea ce nu ne dăm seama e că <em>supunerea ego-ului</em> este o practică destul de familiară. Zi de zi ne <em>supunem</em> voința noastră altcuiva decât propriului ego, și asta o facem de fiecare dată când trebuie să facem <em>ceea ce trebuie să facem</em>, și nu ceea ce dorim sau avem chef. De exemplu, merg la serviciu pentru că trebuie deși uneori nu aș dori, dar totuși merg. Ceea ce mă determină să-mi calc propriul eu, este capacitatea de a vedea beneficiile viitoare, plata. Deși plata </span><span style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">o folosesc </span><span style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">tot în folosul propriu , ea mă învață principiul de bază al </span><em style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">supunerii ego-ului<strong>: </strong></em><strong style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">mori <i>acum </i>pentru a învia mai <i>târziu </i>la o viață mai bună</strong><span style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">. Înțeleg prin moarte toate </span><em style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">renunțările</em><span style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"> </span><em style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">de moment</em><span style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"> în vederea </span><em style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">obținerilor viitoare.</em><span style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"> Și câte investiții de genul ăsta nu am făcut. Te înscrii la o școală cu credința că vei avea un profit viitor, îți cumperi un obiect, bazându-te pe promisiunile </span><em style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">mărcii</em><span style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">, cu credința că te va ridica din poziția în care te afli, etc.</span><br />
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><em></em><br /></span>
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Pentru a putea lua hotărârea de a-ți omorî eul ai nevoie de un ingredient de bază: <i>încredere</i>. Eu cred că la sfârșitul lunii voi primi salariul, de aceea merg la muncă. Dacă nu aș crede și avea încredere că voi fi plătit nu m-aș obosi prea tare. La fel stă și cu cel mai greu lucru, să-ți sacrifici ego-ul de dragul celuilalt; NU se poate face fără credința într-o <i>înviere </i>(a unui câștig mult mai mare decât prețul morții). Cred că de fiecare dată când o parte din mine se sacrifică, nu numai că celălalt este completat și îmbogățit cu acea parte, dar eu <em>fac loc unui eu superior</em> supunându-mă unui proces continuu de <em>reînnoire, un facelift al eului. </em>Așa funcționează adevărata schimbare. Procesul are dublu efect, nu numai eu ma transform, ci și celălalt este schimbat.</span><br />
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Este nevoie de un curaj ieșit din comun. Toate din jur ne învață să ne îndreptăm atenția doar asupra <b>eu</b>-lui, să te izolezi în propriul tău spațiu <i>individual și individualist</i> (poluat de o singurătate extremă - chiar dacă trăiești <i>lângă </i>alte persoane) și să te îndepărtezi cât mai mult de celălalt, de cele mai multe ori catalogat ca <i>dușmanul </i>(ego-ului tău). Curajul, în acest context, este o manifestare a valorilor și principiilor pe care ți se sprijină viața. Așa că până la urmă cel care ajunge să împlinească <i>cel mai greu lucru din lume, </i>este acel care are un bagaj de valori bazate pe altruism și sacrificiu și o perspectivă a vieții care transcende simpla satisfacerea a <i>imediatității</i>. </span><br />
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><br /></span>
<br />
<span style="font-family: Georgia;"></span>
<span style="font-family: Georgia;"></span>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-30196746269985619502013-05-08T22:55:00.002+03:002013-05-08T22:55:58.046+03:0046. PASIUNE<div align="right">
</div>
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"></span><br />
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"></span><br />
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"></span><br />
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"></span><br />
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><div style="text-align: right;">
<span style="color: blue;">"<em>Majoritatea oamenilor n-au destin, </em></span><br />
<em><span style="color: blue;">adică asupra lor nu plutește o mare <strong>finalitate</strong>: </span></em><br />
<em><span style="color: blue;">în ei nu se adâncesc <strong>obsesiuni</strong> grele și inexorabile;</span></em><br />
<em><span style="color: blue;"> nu-i consumă o mare <strong>pasiune</strong> </span></em><br />
<em><span style="color: blue;">și nu-i prăbușeșete un <strong>viciu</strong> ascuns.”</span></em></div>
<div style="text-align: right;">
<em><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"> (Emil Cioran)</span></em></div>
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"></span><br />
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Cine poate spune că nu are un <em>viciu</em>, fie el cât de mărunt ? Cine poate spune că nu este mistuit de vreo <em>pasiune</em>, pentru artă, muzică, sport, familie, prieteni, Dumenzeu? Cine nu are, cel puțin pentru o vreme, o obsesie care îl scoate din rațional obligându-l să facă lucruri nebunești? Asta ar însemna că toți <em>avem destin</em>? Nu chiar!</span><br />
<span style="font-family: Georgia;"></span><br />
<span style="font-family: Georgia;">Argumentez răspunsul bazându-mă pe un ”element vital” pe care Cioran ni-l dezvăluie în citatul de mai sus: <em>finalitatea</em>. Fără ea, pasiunea, viciul și obsesia nu pot fi justificate în nici un fel. Te urci într-un tren care nu are un afișaj cu destinația? poate doar acel care are chef de plimbare (deși nu există plimbare pe gratis-pentru toate trebuie să plătești un preț-chiar și acea plimbare fără destin). <em>Finalitatea</em>, acel scop în vederea căruia are loc o activitate (DEX), este un ingredient vital pentru acel care vrea să trăiască cu adevărat. </span><br />
<span style="font-family: Georgia;"></span><br />
<span style="font-family: Georgia;">Las de moment „finalitatea„ parcată pentru că înainte de a o înțelege merită să ne oprim la pasiuni, vicii și obsesii. Nu ajungi departe dacă nu ți le cunoști pe aceastea trei (care te țin viu). Trei feluri de<em> a fi în lume</em>, trei feluri de a te raporta la tine și al alții, fiecare dintre ele având la bază <em>o iubire. </em>Asupra "obiectului” acestei iubiri ne vom opri în continuare.</span><br />
<span style="font-family: Georgia;"></span><br />
<span style="font-family: Georgia;">despre </span><span style="font-family: Georgia;"><em>PASIUNE: </em>în fimul ”<span class="itemprop" itemprop="name">The Passion of the Christ” ( <em>Patimile lui Hristos- </em>titlu cam rău adaptat) Mel Gibson descrie ultimele ore ale lui Hristos înainte de răstignire. Atât titlul cât și structura filmului scot în evidență (mult dincolo de<em> patimi)</em> ”pasiunea” inimii lui Iisus. Motivul pentru care suportă totul este pasiunea pentru mântuirea omenirii. Patimile sunt o consecință a <em>pasiunii.</em> Așa că <em>pasiunea</em> nu are logică și rost fără ”elementul uman”. Ea leagă omul de om. De exemplu, pasiunea pentru artă:un tablou apropie persoane din timpuri și spații diferite. Pictorul nu pictează pentru el (doar?), altfel ar fi un ”narcisist” care până la urmă și-ar lua viața. Opera lui nu ar avea nici o valoare dacă nu este descoperită și admirată de ”alți oameni”. Valoarea intrinsecă este relativă în aceste cazuri.</span></span><br />
<span style="font-family: Georgia;"></span><br />
<span style="font-family: Georgia;">Cred că a vorbi despre pasiune implică o ”iubire” dintre om și om. <em>Pasiunea leagă oameni</em>, prin artă, muzică, literatură, etc. Pasiunea înseamnă comuniune între două persoane. ”<em>Obiectul</em>” iubirii care stă la baza pasiunii este <em>omul</em>. Dacă acțiunea pe care o desfășori nu are ca finalitate <em>omul</em> atunci nu se poate vorbi de pasiune. Ea este înlocuită cu obsesie sau viciu. </span><br />
<span style="font-family: Georgia;"></span><br />
<span style="font-family: Georgia;">În concluzie, dacă vrem să știm cât de pasionali și pasionați suntem e suficient să privim la finalitatea care domnește asupra actiunilor și deciziilor noastre. Dacă ”la capatul celălalt” se află o persoană (fie ea un prieten, soț, soție, copii, etc) atunci putem spune că lucrarea noastră poate fi o moștenire pentru alții, deci nu piere odată cu noi. ASTA ÎNSEAMNĂ <em>PASIUNE!</em></span><br />
<span style="font-family: Georgia;"></span><br />
<span style="font-family: Georgia;"></span><br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-45239590121482248172013-04-26T00:58:00.001+03:002013-04-27T16:06:41.222+03:0045. ”OMUL fără DESTIN”<div style="text-align: right;">
"<em>Majoritatea oamenilor n-au destin, </em><br />
<em>adică asupra lor nu plutește o mare finalitate: </em><br />
<em>în ei nu se adâncesc obsesiuni grele și inexorabile;</em><br />
<em> nu-i consumă o mare pasiune </em><br />
<em>și nu-i prăbușeșete un viciu ascuns.”</em></div>
<div style="text-align: right;">
<em><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"> (Emil Cioran)</span></em></div>
<div style="text-align: right;">
<em></em><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"> </span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Nu am scris de mult. În această perioadă am avut <em>gânduri alese</em> și mai puțin alese. Am ajuns să înțeleg că teoria nu e de nici un folos daca nu îți schimbă viața. Mi-am dat seama că <em>știu</em> mult mai mult decât <em>fac</em> și asta revarsă o umbră de tristețe peste inimă. Cu cât știu mai mult și împlinesc mai puțin cu atât <em>sufletul regresează</em> și pășește pe un tărân gri, al nemulțumirii și, în cel mai rău caz, al deznădejdii.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"> </span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">În această pauză de scris mi-au trecut prin mâini mai multe cărți. O mică broșură ce cuprindea 2-3 eseuri scrise de Cioran mi-a atras atenția în special. Citatul de mai sus este puțin tulburător dacă îți <em>filtrezi</em> existența prin el. ”<em>Majoritatea oamenilor n-au destin</em>” e o afirmație destul de crudă. Dacă am lua definiția din dicționar al cuvântului <em>destin</em> (una dintre ele: Ansamblu de evenimente consecutive care au loc independent de voința unui om și care compun viața lui) nu mai are logică spusele lui Cioran. Cine nu este afectat, modelat, dirijat și infuențat de evenimentele exterioare. De multe ori, din păcate, evenimentele exterioare le determină pe cele interioare. O altă definiție zice că destinul este <em>viitorul</em>, care, este adevărat, nimeni nu-l are asigurat.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"> </span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">După definiția lui Cioran <em>destinul</em> are trei caracteristici: <em>obsesie</em>, <em>pasiune</em> și <em>viciu</em>. (<em>Finalitatea</em> <em>este firul roșu care dă sens celor trei.) Oare</em> cine nu are o obsesie care îl macină de ani buni, sau nu este ros de o pasiune și consumat de un viciu. Până la urmă, asta este viața omului pe pământ: <em>o sumă de pasiuni, obsesii și vicii</em>. În viață sunt momente, zile sau ani în care ”combustibilul” care ține aprinsă dorința de a trăi este, fie <em>pasiunea</em>, fie <em>obsesia</em>, fie <em>viciul</em>. La fel de adevărat este faptul că niciodată ”combustibilul” apare pur 100%. Combinația celor trei <em>componente</em> este inevitabilă. Proporția face diferența. Formula apei este H2O și doar în acest ”gramaj” ea este apă, H3O e hidroniu și nu știu dacă mi-ar astâmpăra setea într-o zi caniculară. </span><br />
<span style="font-family: Georgia;"></span><br />
<span style="font-family: Georgia;">Întrebarea: care e <em>formula corectă</em> și care e <em>gramajul potrivit</em> de pasiune, obsesie și viciu ca să ne putem considera oameni cu destin?</span><br />
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"></span> </div>
<span style="font-family: Georgia;"></span><br />
<span style="font-family: Georgia;">va urma...</span><br />
<span style="font-family: Georgia;"></span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"></span><br />
<br />
<div style="text-align: left;">
</div>
<div style="text-align: left;">
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-74565185930328744022013-03-05T21:25:00.002+02:002013-03-05T21:25:53.259+02:0044. INIMĂ de CÂINE<div style="text-align: right;">
<em> "<strong>Recunoştinţa</strong> nu este doar cea mai importantă dintre virtuţi, ci şi părintele tuturor celorlalte." Cicero</em></div>
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlIcAfZfY5CYffZYC3A0SDA_Pf3k7N2PMsQnlkPUh7e4YNH5SnvY2WrQgD09LX9HqVEws4q4j0H5vA-U9WtqgkWzdlg6yA7M3wGi1ZuoXQ8NfqQJ9uAta3bp4mhOsXa0ZIeWfEPiACuqU/s1600/022.NEF.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="291" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlIcAfZfY5CYffZYC3A0SDA_Pf3k7N2PMsQnlkPUh7e4YNH5SnvY2WrQgD09LX9HqVEws4q4j0H5vA-U9WtqgkWzdlg6yA7M3wGi1ZuoXQ8NfqQJ9uAta3bp4mhOsXa0ZIeWfEPiACuqU/s320/022.NEF.jpg" width="320" /></a><em>Tonto</em> e cățelul nostru cel mic. Nu știe prea multe, încă nu are un an și nu l-am prea dresat. Îl țin în lanț iar din când în când îi mai dau drumul prin curte. Nu de puține ori a ros cabluri sau pomii fructiferi, lucru care m-a determinat să-l mai mângâi cu o nuielușă. L-am ”pieptanat” de câteva ori bine încât mi-am rupt nuielușa în blana lui. Acum ca am plantat noi pomi i-am tăiat definitiv rația de plimbare prin curte. Oricum, nu cred că o să-i fie dor de vizita ”pieptenelui”. <br />
<br />
De când îl avem pe Tonto (care în spaniolă înseamnă <em>prostuț</em>) ne reamintim zi de zi de un lucru atât de rar printre oameni și anume <em>recunoștința</em>. Mi-am dat seama că Tonto nu are memorie prea bună, pentru că nu ține cont de ”pieptănăturile” de care o avut parte pâna acum și de fiecare dată când mă vede îl cuprinde o bucurie de nedescris. Dacă acum îi ciufuleam blana cu o nuia pentru vreo prostie ce a facut-o, în minutul următor când îl chemam cu o voce blandă se arunca în brațele mele ca și cum nu ar fi exista minutul anterior. Mă minunez de capacitatea lui de a uita, de a ierta și în fond de recunoștința lui. <br />
<br />
Când îl privesc pe Tonto mi-e mai ușor să înțeleg recunoștința. Două lecții trebuie să înveți pentru a înțelege recunoștința. În primul rând, Tonto e <em>recunoscător pentru că știe că eu sunt stăpânul lui </em>și fericirea lui se datorează acestui fapt. Nu e ușor să fii a nimănui. Sentimentul neapartenenței este cauza multor frământări interioare. Când nu mai știi al cui ești devii ”fiu risipitor”. Precum în evanghelie, plecarea de acasă a fiului cel mic a însemnat pentru el o ”rupere” de origini. Pierderea tatălui prin abandonarea lui în propria-i casă a însemnat pentru tânărul fiu însușirea statutului de orfan (din propria-i inițiativă). Nerecunostința fiului s-a văzut tocmai în hotărârea lui de a părăsi locul care îl definea ca om (fiul celui mai bogat tată) - ceea ce a dus la o falsă părere despre sine, cum că este cineva datorită averii lui. De aceea, recunoștința izvorăște dintr-o înțelegere și acceptare a propriei identități. <br />
<br />
Apoi, Tonto <em>știe să-mi mulțumească</em> pentru fiecare mâncare ce o primește, pentru fiecare minut în care mă joc cu el și pentru fiecare plimbare care i-o fac cadou. Să spui ”mulțumesc” ține și de educația de acasă, dar mai tarziu când devii om mare, ține de înțelegerea adevărului că tot <em>ce avem este un dar pe care îl primim</em>. Primul dar este însăși viața. Nu eu am fost cel care am hotărât să o primesc, nu eu sunt cel care îi controlez zilele rămase, dar eu sunt cel care trebuie să mulțumesc neîncetat lui Dumnezeu pentru fiecare minut de viață. Ce avem fără să fi primit? Totul este un dar. <br />
<br />
Am mai scris despre recunoștință și voi contiuna să scriu ca <em>să nu uit niciodată cine sunt</em> și <em>să nu uit să fiu mulțumitor</em> pentru tot ce am și sunt.<br />
<br />
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-26305728745682924592013-02-05T21:17:00.000+02:002013-02-05T21:17:01.750+02:00 43. EMOȚIE & COMOȚIE<div style="text-align: right;">
<strong> </strong><em>EMÓȚIE, Reacție afectivă de intensitate mijlocie</em></div>
<div style="text-align: right;">
<em> și de durată relativ scurtă, </em></div>
<div style="text-align: right;">
<em>însoțită adesea de modificări în activitățile organismului, </em></div>
<div style="text-align: right;">
<em>oglindind atitudinea individului față de realitate (DEX)</em></div>
<div style="text-align: right;">
<em></em> </div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5ygPF3XhI1-kMSyR03R5lQgYXp-511cDvBCBS63Bf42q8gcQmzuTM9AetwpN27emx-3_UKlWN60WjWUd_qTtnwNyp6owQMjggNC3AKs2AezOSnFkxC-XPz0vUJH3RMKWYn3gLUNZAGZs/s1600/employment+-+job+dissatisfaction.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5ygPF3XhI1-kMSyR03R5lQgYXp-511cDvBCBS63Bf42q8gcQmzuTM9AetwpN27emx-3_UKlWN60WjWUd_qTtnwNyp6owQMjggNC3AKs2AezOSnFkxC-XPz0vUJH3RMKWYn3gLUNZAGZs/s1600/employment+-+job+dissatisfaction.jpg" /></a>Tot mai puțin există în viața noastră dispoziție pentru emoție. Nu mai e la modă să fii emotiv. Prea puțin tresalți, speriat, pentru că cineva lângă tine a fost cuprins de o emoție. Te plimbi pe stradă și abia dacă mai poți citi vreo emoție pe fața cuiva. Chipuri absente și priviri pierdute aglomerează trotuarul. Te lovești de trupuri teleghidate. <em>Absența din real life</em> a devenit un stil de viața. E tot mai adevărat că exiști doar dacă ești pe facebook sau în mediul online (o demonstreză chiar acest blog - el e partea bună a existenței online :)). Ideea e că evităm cât de mult putem situațiile care ar provoca în noi o emoție, indiferent de ce fel. <br />
<br />
Evitarea emoției dăunează grav sănătății, atât fizice cât mai ales mintale și sufletești. Așa cum Electrocardiograma măsoară impulsurile electrice ale inimii, <em><strong>Emoțio</strong>cardograma</em> (îngăduiți-mi termenul inventat) măsoară impulsurile emoțiilor inimii. Citind un EKG îți poți da seama dacă o persoană este vie, moartă sau în stare de șoc. Dacă e moartă ecranul verde este împărțit în două de o linie perfect continuă. <br />
<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQ6U7nkWJEnkR5CkUWHcubbxBYF_f5-0adU_qDdi-hWCWW7qaS-BFiKeVVFcB_2NXOgtnVyGwKlmDkkrupvaRLct8cAJIgg563ca6Kho0zhcBGBuCnwTagp_qnlKMj5xJ0JCb1Yyz6qgY/s1600/1343320427_flatline.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="217" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQ6U7nkWJEnkR5CkUWHcubbxBYF_f5-0adU_qDdi-hWCWW7qaS-BFiKeVVFcB_2NXOgtnVyGwKlmDkkrupvaRLct8cAJIgg563ca6Kho0zhcBGBuCnwTagp_qnlKMj5xJ0JCb1Yyz6qgY/s320/1343320427_flatline.jpg" width="320" /></a>Dacă linia de pe ecran este una neastâmpărată, înaintând în salturi moderate, fie pe <em>plus</em>, fie pe <em>minus</em>, atunci înseamnă că inima funcționează corect. Nu sunt salturi exagerate, dar nici tronsoane drepte. <br />
<div style="text-align: left;">
E preocupantă situația în care zigzag-ul o ia spre tavanul ecranului disperat. Asta indică un șoc, o comoție, care câteodată provoacă moartea sau grave disfuncții. </div>
<br />
De aceea, emoția este recomandată zilnic în doze cumpătate, fără excese (care provoacă comoție) pentru ca individul să aibă un ritm normal de viață. Lipsa emoției, sau puțina ei prezență, denotă o viață monotonă, searbădă și fără vlagă. Un alt important beneficiu al emoției este acela că te învață sa te obișnuiește cu <em>șocul</em>, însăși ea fiind un <em>mini-șoc</em>, nu destul de puternic încât să pună viața în pericol, dar foarte necesar pentru a-ți spune că ești viu.<br />
<br />
În concluzie, <strong><em>Consumul emoției previne apariția comoției</em></strong> sau <strong><em>Excesul de ne-emoție provoacă comoție.</em></strong><br />
<br />
<br />
<br />
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-72017871649474785482013-02-02T09:47:00.000+02:002013-02-05T00:31:30.511+02:0042. Mai de preț ca Aurul<div style="text-align: right;">
<em><span style="color: #444444;">"...a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul." </span></em></div>
<div style="text-align: right;">
<em><span style="color: #444444;">(Proverbele lui Solomon 22.1</span></em>)</div>
<div style="text-align: right;">
</div>
<div align="left" style="text-align: right;">
</div>
<div align="left" style="text-align: right;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEombxScmWghTlEVyB2EraFFfWYflaM8rSPTVNjfVx_OJE0lwXydQXrjccrxouv_9N-aul6JuqEguB3Atgx_6k7dk73IAQS_BSDOeHiB-geMlVhWdGQLu9sFc0cU4VrYLbarblEub1zGY/s1600/Gold-Bars-in-Fort-Knox.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="418" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEombxScmWghTlEVyB2EraFFfWYflaM8rSPTVNjfVx_OJE0lwXydQXrjccrxouv_9N-aul6JuqEguB3Atgx_6k7dk73IAQS_BSDOeHiB-geMlVhWdGQLu9sFc0cU4VrYLbarblEub1zGY/s640/Gold-Bars-in-Fort-Knox.jpg" width="640" /></a></div>
<div align="left" style="text-align: right;">
</div>
<div align="left" style="text-align: right;">
</div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #666666;">Mi-am dat seama de un lucru: <em>nu sunt destul de conștient de cât de bogat sunt</em>. Asta mi se întâmplă când privesc în ”depărtare” la <em>lucrurile</em> pe care le consider scumpe. Acum înțeleg vidul în care mă zvărcoleam neputincios când obțineam ”lucrul valoros” pentru care mă zbăteam. Cum e posibil să obții ceea ce dorești cu atâta ardoare și apoi, odată ce ți-l împroprietărești i se anulează toată încărcătura de semnificație (pe care ai crezut că o vei obține odată cu obiectul)? Apoi, cu aceeași credință (dovedită falsă odată) o iau de la capăt, țintind un lucru și mai mare (”care cu siguranță mă va împlini”). Și tot așa și iarăși așa. </span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #666666;"></span> </div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #666666;">Îmi este imposibil să nu cred în Biblie ca fiind de origine divină și trimisă omului pentru a descoperi adevăratul rost al vieții. Credința mea nu ține de o religie, ci de puterea adevărurilor pe care această <em>Carte</em> le conține. Adevărul care s-a contopit cu ființa mea, de curând, este acela că valoarea mea ca om între oameni, dar mai ales în fața lui Dumenezeu, îmi este dată de <em>cât de mult sunt iubit.</em> Universalitatea acestui adevăr o confirmă tocmai istoria prin oamenii mari care au scris-o. Solomon, cel mai înțelept, cel mai bogat, cel mai mare rege al evreilor spre sfârșitul vieții scrie această concluzie. </span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #666666;"></span> </div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #666666;"><em>Să fii iubit</em>. Într-o lume în care părinții își jefuiesc copiii de iubire, îndreptând-o spre sine sau spre lucruri, să dobândești iubirea este cu adevărat o provocare plină de primejdii. Totuși, dacă am înțelege și crede că aceasta este principala <em>activitate</em> care dă semnificație vieții atunci ne-am avânta în luptă fără nici o ezitare. Știu sigur că a fi iubit nu înseamnă să ai mii de LIKE-uri pe facebook. Unii caută să se facă iubiți purtând diferite măști, alții împodobindu-se pe sine cu tot felul de obiecte, alții impunându-și autoritate, etc. Care este atunci ”secretul” <em>de a te face iubit</em>?</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #666666;"></span> </div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #666666;">Tot în Biblie am găsit răspunsul. <em>”Fiindcă atât de mult a <strong>iubit</strong> Dumnezeu lumea, că a <strong>dat</strong> pe singurul Lui Fiu...”</em> (Ev. după Ioan 3.16). Să o luăm logic. De ce Îl iubesc oamenii pe Dumnezeu? Pentru că așa au ei chef? Pentru că nu au către cine să-și îndrepte dragostea? Cred că pentru a înțelege acest lucru va trebui să mergem până la izvorul dragostei. În primul rând, iubirea nu este o ”invenție” omenească. Ea i-a fost dăruită de Cel cel l-a creat, și acest dar a ”dospit” în el și însuși omul a devenit o frământătură vie din cauza dragostei care-i circula prin ființă. Atunci, dacă omul iubește e pentru că mai întâi a fost el iubit. Dacă știe cum să iubească e pentru că mai întâi a văzut și simțit el iubirea. Așa cum și în familie, părinții îți sunt primii ”profesori” la materia Dragoste. Cum vezi la ei vei face mai tarziu. Și au fost ei primii care te-au iubit pentru ca mai apoi să poți să spui și tu că-i iubești. </span><br />
<span style="color: #666666;"></span><br />
<span style="color: #666666;">Lecția nr. 1 în a câștiga dragostea altora e ca tu să-i iubești primul. Acum, oamenii Îl iubesc pe Dumenzeu pentru că au cunoscut, au înțeles și au crezut că ei au fost mai întâi cei iubiți de El. Și asta printr-o demonstrație reală, certificată de istorie, pe un deal îndepărtat, pe o cruce rece, murea Fiul lui Dumnezeu, din dragoste de om.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgstiGoMUURIeSOviS79wrTsvpDUGY_BHHLuHql2tIJo6UbSn8gjQfvl9qOhWxy0NQIUyi2ilFT0bIXewkr1b6kd_wD78lFjZIJm9hJszPp0XgsIPrqeH_uKRSrJzyLZnbaKAz0ZmrwkUQ/s1600/358508+copy.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgstiGoMUURIeSOviS79wrTsvpDUGY_BHHLuHql2tIJo6UbSn8gjQfvl9qOhWxy0NQIUyi2ilFT0bIXewkr1b6kd_wD78lFjZIJm9hJszPp0XgsIPrqeH_uKRSrJzyLZnbaKAz0ZmrwkUQ/s1600/358508+copy.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyntGGATEpbyH8rRAYbIjIJmbMIzA9Ef0MG4VVz0lEDUf3TZeJPMd2NhXvBcQ6Bid_iYmnADoSZD8dNwRSUb2DdtVEjGhUzBdOF_hCyqNKPklhcIwSDUqCCKJWgYcGt3KfuK0G0W-rmYI/s1600/358508.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a> </div>
<br />
<span style="color: #666666;">Iată ”secretul”! <em>Dacă vrei să fii iubit</em> (și nu uita că prețuiește mai mult decât aurul și argintul-cuvinte de înțelept) <em>trebuie ca mai întâi să iubești tu</em>. Și ce înseamnă să iubești? ”...<em>a dat pe singurul Lui Fiu</em>” - a iubii înseamnă a da, să te dai pe tine, să îți dai viața pentru altul. Asta este exact opusul ”înțelepciunii contemporane” care te îndeamnă să aduni” pentru tine pentru a fi bogat. <span style="color: #666666;">Împotriva acestei false învățături va trebui să luptăm. </span></span><br />
<span style="color: #666666;"> </span><br />
<span style="color: #666666;"> Cred că această ”punere pe tavă” a vieții tale pentru altul o putem face cel mai bine în familie. Dacă pentru soție sau soț, copii sau părinți nu suntem capabili să ne dăm viața, atunci pentru ce merită să mori în lumea asta? Asta înseamnă că toți ne-am născut bogați. Viața, în cele din urmă, înseamnă să lupți pentru a nu-ți pierde averea de dragoste cu care alții te-au inzestrat. Dorința de îmbogățire este bună, atâta timp cât înțelegem ca este cea mai de preț avere.</span> </div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #666666;">E recomandat să ne facem ”declarațiile de avere” cât mai devreme, pentru a nu ne trezi că suntem în faliment.</span><br />
<span style="color: #666666;"></span><br />
<span style="color: #666666;">Spor la îmbogățire!</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #666666;"></span> </div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #666666;"></span> </div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #666666;"></span> </div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-63035113349960603372013-01-27T20:13:00.004+02:002013-02-05T00:31:07.945+02:0041. INEVITABILITATEA ÎNTÂLNIRII<div style="text-align: right;">
</div>
<div style="text-align: right;">
”Spune-mi cu cine te întâlnești și-ți voi spune cine vei deveni”</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhN4V8CuCi7-T9O1lyv406Iy6TtlJzMYwDqk3NEuEYcx4F-VH1ilCVRscEPJygLlBOrs2mT4TnU6vY-ULxuW09og6ZSbL6cw3kAjlhoaQPA4CgUeUqzsiuCMQ6CTC2RoQyZ88lB5OiOOJQ/s1600/connection.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="295" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhN4V8CuCi7-T9O1lyv406Iy6TtlJzMYwDqk3NEuEYcx4F-VH1ilCVRscEPJygLlBOrs2mT4TnU6vY-ULxuW09og6ZSbL6cw3kAjlhoaQPA4CgUeUqzsiuCMQ6CTC2RoQyZ88lB5OiOOJQ/s320/connection.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
Viața este o succesiune de <em>întâlniri</em>. am putea spune chiar, ca pentru om, viața însăși a început în urma unei <em>întâlniri</em>. Istoric vorbind, și nu numai, viața pentru Om a început atunci când Dumnezeu Creatorul și-a dat întâlnire cu vasul de lut, iar în urma acestei romantice <em>întalniri</em>, pentru că a fost iubire la prima vedere, s-a nascut Omul și apoi viața în el.<br />
<br />
Săptămâna trecută am fost nevoit, din motive medicale, să am o serie de <em>întâlniri</em> cu câțiva specialiști în gimnastică medicală. Încă nu am terminat sesiunile programate, dar pot să spun că după aceste <em>întâlniri</em> mă simt mai bine. Astfel am ajuns să înțeleg că viața este o neîntreruptă sesiune de <em>întâlniri</em> cu diferiți specialiști, sau nespecialiști, în urma cărora viața poate fi îmbunătățită sau îmbolnăvită. Ba mai mult, este recomandat să avem <em>întâlniri</em>, de prefereat cu cei mai buni specialiști, pentru toate aspectele vieții noastre.<br />
<br />
Împlinirea sau neîmplinirea mea de azi se datorează întâlnirilor de ieri și de specialiștii (sau nespecialiștii) cu care am împărtășit un anumit timp din viață. Dacă azi mă simt împlinit pe plan familial, e pentru că într-o <em>zi de ieri</em> am cunoscut și apoi am invitat-o la o <em>întâlnire</em> (”în oraș”) pe nevastă-mea. Dacă azi am o mulțumire în planul muncii, e pentru că în urmă cu câțiva ani am avut curajul să accept o <em>întâlnire</em> (un ”interviu”) cu cineva dintr-un domeniu necunoscut pentru mine. Dacă acum pot să gândesc și pot să scriu (în felul meu) e pentru că a fost un moment când cineva m-a încurajat să citesc și să scriu. Și pot continua așa cu toate aspectele vieții mele, până la cel mai mărunt amănunt.<br />
<br />
Concluzia e că tot ceea ce sunt se datorează unor <em>întâlniri</em> anterioare, fie programate sau neprogramate cu specialiști de la care am deprins obiceiuri bune, și cu nespecialiști sau falși specialiști de la care am învățat lucruri rele.<br />
<br />
Recunoscător sunt totuși pentru oamenii pe care Dumnezeu mi i-a pus înainte și cărora le datorez parte din ceea ce sunt azi. Adevărul pe care nu-l voi uita niciodată e că a <em>fi binecuvântat înseamnă și numai faptul de a întâlni și a sta în prezența unor persoane.</em> <br />
<br />
Pentru că inevitabilitatea întâlnirii este imposibilă rămâne întrebarea aceasta:<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
<strong>Cu cine vei căuta să te întâlnești azi pentru a deveni acea persoană care vrei sa fii mâine?</strong> </div>
<br />
<br />
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-45160733198640992462013-01-25T21:54:00.001+02:002013-02-05T00:30:22.471+02:0040. Cafea fară zahăr, vă rog!<div style="text-align: right;">
</div>
<div style="text-align: left;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKiSekPkkaaAFQRD15VT-Tu1wTbK812WiKNaExjj4jcVulkER8ATZrDkvxVAu-xZYI-WUDlFrp8ARPxNvz6aHsqAS0nz7Hq3Xefcgz4hxRyOdzkVOpVulZIZe6i00Bn_mtcDqOfxCQamw/s1600/coffee%2520cup-wallpapers.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKiSekPkkaaAFQRD15VT-Tu1wTbK812WiKNaExjj4jcVulkER8ATZrDkvxVAu-xZYI-WUDlFrp8ARPxNvz6aHsqAS0nz7Hq3Xefcgz4hxRyOdzkVOpVulZIZe6i00Bn_mtcDqOfxCQamw/s400/coffee%2520cup-wallpapers.jpg" width="400" /></a></div>
Într-una din zile am fost nevoit să stau la o coadă, pentru o cafea. Când mi-a venit rândul am fost întrebat dacă vreau zahăr. Am zis că puțin. La care un domn îngrijit cam de 50 de ani îmi zice (un răspuns tipic): ”Vă e dulce viața.” Nu am ezitat să-i confirm observația. <br />
<br />
Ăsta e adevărul, nu mi-e amară. Atunci mi-a venit în minte un <em>gând ales</em> pe care i l-am spus domnului: <em>Viața prin definiție este dulce</em> și aceasta pentru că dacă nu ar fi așa atunci am fi puși într-o dilemă, fiind nevoiți să alegem între o viață amară și o moarte dulce. <br />
<br />
Și oricât de dulce ar fi moartea, tot viața este preferată. Așa că, ar fi înțelept să privim <em>viața ca ceva dulce</em>, până o mai avem, că după aceea prea târziu. Nu înseamnă că toate cafelele le vom bea fără zahăr sau cu puțin zahăr. Vor fi zile când va trebui să ne-o bem cu două sau trei lingurițe de zahăr pentru a compensa amărăciunea acelor zile. <br />
<br />
Dar, este de preferat<em> să poți bea cafeaua</em>, și asta înseamnă să fi viu. Lupta de zi cu zi se va rezuma la străduința de a menține un anumit grad de dulceață a vieții astfel încât să îndurăm cafeaua și mai amară. Iar dacă vin momente de amărăciune, să ne amintim de două lucruri: <br />
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<img border="0" height="350" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiehnNPdxfuGWCv1MSL7uIvd-BtOQSwfP6bcPGXnzfZHx3rN50dl_qWqbGHhUoGiE0sMT4dlwUsi8qVH9v3Wm-56l6PsNr9wSbBUzqxgrP21p04YsYjqfZtAY3ictAN4GYsYtzMsV7P0lM/s1600/life_vs_death_by_trehee.jpg" width="640" /></div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5k8toNpMqL7Qt0yglHSUeCt7QPBwzhEQCufo9y02IJ9k-Sw6R815un0mqfVxTHJ4RgNh0Rz_en-7DT7v5AeiZ5hkEr2rchfNbkoCP1tROMqkL-F4kOWIfvzNHXumY44LgBO4RuomL02E/s1600/Untitled-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a> </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="clear: both; text-align: center;">
1. <em>Toate lucrurile își au vremea lor</em>. Amărăciunea își are vremea ei, dulceața își are vremea ei - e ciclul vieții. Ăsta e jocul, Sus-Jos.</div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5k8toNpMqL7Qt0yglHSUeCt7QPBwzhEQCufo9y02IJ9k-Sw6R815un0mqfVxTHJ4RgNh0Rz_en-7DT7v5AeiZ5hkEr2rchfNbkoCP1tROMqkL-F4kOWIfvzNHXumY44LgBO4RuomL02E/s1600/Untitled-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgazR2M4CJM93D1-6hFwGGZMuQjRWkTosLI34lgFPi2gkR1A26foKaTlabX8rn62m-AjfKmcg6rlXpkU_hDnMlEVmXl2_9wl9ubfje6VOlAPYKSKkRsO6k_lVgyen7hWqHVwgfQa4bnTeQ/s1600/w.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a> </div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgazR2M4CJM93D1-6hFwGGZMuQjRWkTosLI34lgFPi2gkR1A26foKaTlabX8rn62m-AjfKmcg6rlXpkU_hDnMlEVmXl2_9wl9ubfje6VOlAPYKSKkRsO6k_lVgyen7hWqHVwgfQa4bnTeQ/s1600/w.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a> </div>
</div>
<div style="text-align: center;">
2. <em>Viața, oricât de amară ar fi ea, e mai dulce ca moartea</em>. Nimeni nu preferă să moară atunci când într-o zi sau în mai multe nu-i ies toate lucrurile cu savoare de prăjitură, dulci. Viața nu e ușoară, dar e mai frumoasă ca moartea.</div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMvL3JVkrTHWU_j8vMQP94jlZ38jNMtSN7Vay-_Asgo8NEcNjOEdiEbOeJJHIKsmkTiixPoCkPw1lZb1IxvODeJkPn0u-FSilNpDk4krwUYFuyPjQTsT0bZNXTSDDl_eJ_pYYIIYg1daY/s1600/Life+and+death+by+Redjuice.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a> </div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<!-- Blogger automated replacement: "https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5k8toNpMqL7Qt0yglHSUeCt7QPBwzhEQCufo9y02IJ9k-Sw6R815un0mqfVxTHJ4RgNh0Rz_en-7DT7v5AeiZ5hkEr2rchfNbkoCP1tROMqkL-F4kOWIfvzNHXumY44LgBO4RuomL02E/s1600/Untitled-1.jpg" with "https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5k8toNpMqL7Qt0yglHSUeCt7QPBwzhEQCufo9y02IJ9k-Sw6R815un0mqfVxTHJ4RgNh0Rz_en-7DT7v5AeiZ5hkEr2rchfNbkoCP1tROMqkL-F4kOWIfvzNHXumY44LgBO4RuomL02E/s1600/Untitled-1.jpg" --><!-- Blogger automated replacement: "https://images-blogger-opensocial.googleusercontent.com/gadgets/proxy?url=http%3A%2F%2F2.bp.blogspot.com%2F-aquQ3DDrylA%2FUQLcR_d5-UI%2FAAAAAAAAAFw%2Fee7_yUvI3vs%2Fs1600%2FUntitled-1.jpg&container=blogger&gadget=a&rewriteMime=image%2F*" with "https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5k8toNpMqL7Qt0yglHSUeCt7QPBwzhEQCufo9y02IJ9k-Sw6R815un0mqfVxTHJ4RgNh0Rz_en-7DT7v5AeiZ5hkEr2rchfNbkoCP1tROMqkL-F4kOWIfvzNHXumY44LgBO4RuomL02E/s1600/Untitled-1.jpg" -->Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-72742938635347492272013-01-16T23:33:00.001+02:002013-01-16T23:33:50.424+02:00 DE PRIN CĂRȚI CULESE - Adevărata ELITĂ a societății<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXvPO3BfImRbm-EoGXHyNgN1mGpIVpPXUuJnzb7tJQ4T1XphbjDoxwsUg4wBlxKXN9eIrLUzkfelSSv9bsa9vfXqJwu68JJnUcUFUWlrMQux8_Wh0qzdS1Koo4w3auJloAStaXsFk1jK0/s1600/txt1079+copy.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="400" width="272" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXvPO3BfImRbm-EoGXHyNgN1mGpIVpPXUuJnzb7tJQ4T1XphbjDoxwsUg4wBlxKXN9eIrLUzkfelSSv9bsa9vfXqJwu68JJnUcUFUWlrMQux8_Wh0qzdS1Koo4w3auJloAStaXsFk1jK0/s400/txt1079+copy.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span id="goog_1216798350"></span><span id="goog_1216798351"></span> </div>
<div style="text-align: right;">
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-53439982715065603062013-01-04T23:53:00.001+02:002013-02-05T00:29:21.556+02:0039. ”I have a dream” (II)<div align="right">
" <i>I have a dream that one day</i>..." (Martin Luther King)</div>
<div align="right">
</div>
<div align="right">
</div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<b>Visul</b> meu este ca într-o zi să...<br />
Așa începe totul.<br />
<br />
Privind mai îndeaproape pe cei din jur mi-am dat seama că societatea noastră românească a fost jefuită de <i>dreptul de a visa</i>, rămânând grav rănită de <i>realitatea știrilor de oră cinci. </i>Într-un decor atât de vitreg, cel ce îndrăznește să viseze este cu adevărat un erou. <br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-dO1hDnSyNq97Y7AmzYMQJWxekzn8Uuby5e9K1pHZK_7ost3hgsqasfHfteYXlzW7RePjUK4vv4GQ3qYucBaMJ3bIAfja8cLUG1ih_AV2TVis1IbYl-OW7WropvQgShLcMX9VA0bCdQA/s1600/mlkspeechcover.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-dO1hDnSyNq97Y7AmzYMQJWxekzn8Uuby5e9K1pHZK_7ost3hgsqasfHfteYXlzW7RePjUK4vv4GQ3qYucBaMJ3bIAfja8cLUG1ih_AV2TVis1IbYl-OW7WropvQgShLcMX9VA0bCdQA/s1600/mlkspeechcover.jpg" /></a></div>
Mă gândesc câte-odată la câte vise am avut. Unele mi le văd împlinite cu totul, altele rămase undeva pe la jumătate, altele moarte imediat la naștere și câte altele pe care nu am îndrăznit nici să le visez. Recunosc însă că visele care mi-au dat cea mai mare împlinire, fie din îndeplinirea lor sau din simpla visare a lor, au fost acelea care nu mă aveau pe mine în prin plan. Nu vreau să las o impresie greșită, eu eram actorul principal, eu aveam acțiunea în mâinile mele, eu aveam beneficiile și pierderile fiecărei etape, dar dincolo de aspectul personal, <i>visul viza viața celor din jurul meu </i>(prieteni, copii, părinți, etc)<i>.</i><br />
<br />
Cred, privind și în istoria <i>marilor visători</i>, că visurile care au fost cele mai împlinite aveau de-a face cu<em> un mai bine</em> pentru aproapele. Martin Luther King visa ca într-o zi toți <i>compatrioții săi de culoare</i> vor avea aceleași drepturi cu albii. Visul lui deschidea o poartă nouă relațiilor dintre cetățenii aceleiași țări. Visul lui a adus libertate atâtor oprimați. Visul lui a dat speranță. Visul lui a dobândit dreptul la a visa a milioane și milioane de oameni. <br />
<br />
Puterea care îl însoțește pe cel care are un vis derivă și din neputința aproapelui. Lacrima celuilalt odată ce o împărtășești și te identifici cu ea se transformă în tine în <i>energie vie</i>. Este un principiu pe care îl împărtășesc și cei mai buni oameni de afaceri. Ei spun că cel mai mare profit îl vei avea atunci când mai întâi tu, prin produsul sau serviciul tău, aduci o<i> valoare</i> în plus în viața clientului tău. Felul acesta altruist de a construi o afacere aduce în timp cel mai mare profit. Profit care la rândul lui devine energia vie necesară viețuirii și continuității companiei respective.<br />
<br />
<i><b>Cred că viabilitatea unui vis este dat capacitatea lui de a aduce valoare în viața celui de lângă tine</b></i>.<br />
<br />
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-80475019843459590072013-01-02T23:48:00.003+02:002013-02-05T00:29:05.537+02:0038. "I have a dream" (I)<div align="right">
" <i>I have a dream that one day</i>..." (Martin Luther King)</div>
<div align="right">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj51_TkLxoQuYlYhq3egD5e55qmhkt2uHOALZ86qvghXKDViV1rW6JYIqQXzRxlsM5Bt1vHiJQyeKR1ALZ3zjkF7vgqzq0J3udH5f4nwbsc2vWmE6X_mOl6Apo5w6wfWhYSrPFkUV0D2PQ/s1600/ihaveadream.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj51_TkLxoQuYlYhq3egD5e55qmhkt2uHOALZ86qvghXKDViV1rW6JYIqQXzRxlsM5Bt1vHiJQyeKR1ALZ3zjkF7vgqzq0J3udH5f4nwbsc2vWmE6X_mOl6Apo5w6wfWhYSrPFkUV0D2PQ/s200/ihaveadream.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: left;">
Ce-ar fi lumea fără <i><b>visuri</b></i>? Ce-ar fi omul fără <b><i>visuri</i></b>? <br />
<br />
La Început (de an) avem nevoie de Un VIS.</div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<div style="text-align: left;">
<span class="continut-verset">”<i>Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu</i>.” (Eclesiastul 3.11)</span></div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<div style="text-align: left;">
<span class="continut-verset">Marele înțelept Solomon a scris cartea Eclesiastul spre sfârșitul vieții lui. Nimeni nu poate contesta greutatea adevărului pe care învățăturile lui o poartă. De la el putem înțelege importanța primordială pe care o are <i>visul</i> în viața și devenirea unei persoane.</span></div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="continut-verset">”<i>Orice lucru</i>...” Înseamnă <i>chiar</i> orice lucru. Începând de la o sămânță de fruct, o floare, un arbore, o idee, un om, etc. Dacă orice lucru își are o <i>vreme a frumosului</i>, adică <i>punctul cel mai măreț al existenței</i> lui, atunci cu siguranță își are și o <i>geneză.</i> Distanța dintre <i>geneză</i> și <i>punctul măreției</i> trebuie parcursă neapărat. Adevăratele împliniri și adevăratele roade le culege doar acel care are curajul, perseverența și puterea de a umbla tot drumul de la geneză la apogeu. </span></div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<div style="text-align: left;">
<span class="continut-verset"><i>Geneza</i> este <i>momentul zero</i> al oricărei realizări. Dacă vrem să avem parte de <i>sărbătoarea roadelor</i>, suntem obligați să trecem prin <i>durerea</i> <i>nașterii sămânței</i>. Nu despre acestea vreau să scriu, ci despre puterea care însoțește eroul de la <i>km0</i> până la <i>linia de finish</i>. </span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="continut-verset"></span><br />
S-o luăm cu începutul. <br />
<br />
Atunci când plantăm un piersic, puietul este singurul lucru real în mâinile noastre. Fructul este ceva imaginar. Ne gândim la toată frumusețea lui și ni-l proiectăm în funcție de experiențele anterioare cu piersici. El este departe de noi...<i>încă</i>. Aici intră în scenă VISUL, THE Dream. </div>
<div style="text-align: left;">
”... <i>a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei...” A</i>cest vers de poezie divină descoperă minunatul <i>mariaj</i> dintre <i>om și vis</i>. Dacă Dumnezeu ar fi evitat să pună în inima omului <i>gândul veșniciei</i> atunci omul nu ar fi simțit nevoia să-L caute. Geneza omului o cunoaștem din episodul Creației descris în cartea Facere, unde ne este explicată <i>natura bi-componentă</i> a ființei umane. Țărâna, din care s-a modelat vasul, cu un <i>design perfect</i> (tipic Dumnezeirii) și apoi suflând asupra lui ”suflare de viață”(doar Dumnezeu poate), el a devenit făptură <i>vie </i>(de aici înțelegând că omul este cu adevărat viu doar atunci când suflarea lui Dumnezeu este cea care îl poartă în viața de zi cu zi). <br />
<br />
Componenta ”B” din <i>formula omului</i>, are la bază mai multe ingrediente iar unul dintre ele este <i>gândul veșniciei</i>. Era de neconceput ca Dumnezeul Veșnic să pună ceva în om care să nu fie la rândul lui veșnic. Acest <b>gând</b> reprezintă VISUL, sau <i>linia de finish</i> la care omul trebuie să ajungă în timp cât ține <i>olimpiada vieții</i> sale. <br />
<br />
Așa e, trăim pentru un vis. Vom fi în stare să parcurgem tot drumul? <br />
<br />
<div align="right">
...urmează</div>
<br />
P.S. Voi continua gândul în postare următoare ca să nu fiu prea lung </div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<div style="text-align: left;">
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-559531561611501803.post-4281616006143028212013-01-01T23:32:00.002+02:002013-02-05T00:28:34.236+02:0037. ACUM<br />
<br />
An Nou, Ziuă Nouă, Viață Nouă. <br />
Cum ar fi dacă aceasta ar fi ZIUA vieții noastre? (ați observat ca nu am zis nici prima, nici a zecea, ci Ziua, Unica)<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiI_enBSWNCnOxsuxmspVQBaafEVSdFuTRBt98Lw6FQN7VPcobyEhI8_K43ZtvVS5Nq5Az5Q3bc5Y5q6ixo3yJx3WQTqwHFK8gM44SP8qZMlXmpft1aTk7w3LM4-C-eCzosVIuou-rffHE/s1600/reloj_magico.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiI_enBSWNCnOxsuxmspVQBaafEVSdFuTRBt98Lw6FQN7VPcobyEhI8_K43ZtvVS5Nq5Az5Q3bc5Y5q6ixo3yJx3WQTqwHFK8gM44SP8qZMlXmpft1aTk7w3LM4-C-eCzosVIuou-rffHE/s1600/reloj_magico.jpg" /></a></div>
Dacă nu ar exista calendarul și ceasul, timpul nu s-ar mai scurge, ar sta în loc.Ceea ce fac acestea e să ne promită că după ora unu vine ora doi, și după luni, marți, fără să ți-o garanteze, clar. Dar dacă nu ar exista acești <em>contabilizatori</em>, atunci nu am ști nici de o oră următoare nici de o zi ce urmează celei de azi, ar exista doar Acum. Defapt timpul nu trece, el stă pe loc, noi suntem <em>elementele</em> supuse schimbării și mișcării. Dacă am privi viața din perspectiva <em>unui singur timp</em>, ACUM, totul ar fi altfel. <br />
<br />
-Nu te supăra, îmi spui cât e ceasul?<br />
-Da, e... ACUM!<br />
<br />
<br />
Un ceas fără indicator de oră și fără minutar, un calendar fără zile, luni, doar cu ZIUA DE AZI. <br />
Cum ar arăta o zi ca aceasta? <br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlHKESLITtUurKNqLRrEPd-LA0CN_S3CpVL0A3FLWpNAsGY1Wq_O4ha-hz8XxdT2lixh6P9B9m3muKICMGjRMmOwmSQ-j9HIsCKCWwsIqYhWwkHqZv5q0zqTg3Sw9T5Su_lEGlcPRh5Fw/s1600/day-1-of-Our-Healthy-Year+copy.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlHKESLITtUurKNqLRrEPd-LA0CN_S3CpVL0A3FLWpNAsGY1Wq_O4ha-hz8XxdT2lixh6P9B9m3muKICMGjRMmOwmSQ-j9HIsCKCWwsIqYhWwkHqZv5q0zqTg3Sw9T5Su_lEGlcPRh5Fw/s200/day-1-of-Our-Healthy-Year+copy.jpg" width="197" /></a>Într-o astfel de lume, care trăiește doar pentru azi, fiecare om ar putea trăi frumos și liniștit știind că nu există un mâine. Nu ar mai exista nevoia să aduni bogății pentru că pâinea cea de azi ți-ar fi de-ajuns. Nu ai avea nevoie de un dulap plin de haine căci ți-ar ajunge cea de pe tine. Într-un cuvânt, nu ai mai avea „grija zilei de mâine”, pentru că ea nu există.<br />
<br />
În schimb, am ști să prețuim alte lucruri, precum familia, prietenii, adică tot ce înseamnă OM, ființa care <em>trece.</em> Știind că avem doar o zi la dispoziție pentru a iubi, pentru a dărui, pentru a trăi, am fi mai înțelepți în administrarea vieții cu toate resursele ei.<br />
Vă doresc un ACUM fericit!!!<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15120992327926182780noreply@blogger.com2