31. Testul frumuseții ...interioare



”Când floarea e călcată în picioare

de cel indiferent, nepăsător,

ea mai frumos, din marea-i bunătate,

își dăruiește a ei splendoare,

mai cu spor.”

Dintr-un punct de vedere, lumea se împarte în două, între frumos și urât. Așa cum lucrurile vazute, palpabile, exterioare, le aranjăm (fiecare în felul lui) pe o grilă cu două extreme, frumos și urât, la fel la nivelul nevăzut, interior ne așezăm ființa noastră (fiecare pe-a lui proprie) pe una dintre treptele acestei scări. Frumosul și urâtul nu descriu doar un aspect estetic condiționat de câteva caracteristici hotărâte în prealabil, ci acestea descriu o stare de fapt. Frumosul si urâtul sunt expresii ale devenirii interioare, devenire de la care nu se poate sustrage nimeni. Adevăratul frumos și adevăratul urât (cu privire la persoana noastră) îl descoperim atunci când ne privim cu obiectivitate maximă în grădina inimii noastre și vedem ce găsim acolo, flori sau spini.  Întrebarea care ne macină pe fiecare e, cum știm dacă suntem proprietarii unei gradini cu flori sau a unui câmp cu spini?

Foarte simplu. E destul să aplicăm ”principiul rezistenței la forțe externe” a unui obiect. Dacă vrem să descoperim cât de rezistent este un lucru e suficient să-l supunem unei forțe externe de o anumită intensitate și putere, și să-i observăm comportamentul. Acest principiu spune că atunci când asupra unui lucru se exercită o forță externă lui, acesta își modifică starea (starea rezultată va dezvălui compoziția care stă la baza acelui obiect). ex: un bolovan- aplicând o forță mai mică asupra lui îl poți transforma în pietriș; aplicând o forță mai mare îl poți transforma în nisip; aplicând o forță și mai mare îl poți transforma în praf.

Revenind la frumosul sau urâtul inimii noastre, cred că aplicarea aceluiași principiu, al rezistenței la forțe externe, poate reprezenta testul ultim al frumuseții interioare. Explic: atunci când strivești o floare, ea își împrăștie parfumul cu mai multă putere. Intensitatatea parfumului ei este direct proporțională cu puterea forței care o strivește. Frumusețea ei este se revarsă din plin peste cel care o strivește. În schimb, atunci când vrei să strivești un scai plin de spini el te va înțepa, iar cu cât îl apeși mai tare, mai mult spinii lui te vor pătrunde. Aceeași formulă obținem și în cazul scaiului: împunsătura lui este direct proporțională cu puterea forței care îl strivește. Urâțenia lui te atacă și te face să dai un pas înapoi.

Acesta este și testul frumuseții interioare. Dacă vrei să-i cunoști cuiva inima va trebui să-l privești atent atunci când este supus unei forțe exterioare (contrare voinței, plăcerii și intereselor lui). În situațiile de strivire fiecare dă afară ceea ce are în interior. Dacă strivești un măr, el îți va da, mai întâi un pireu, apoi suc, dar toate îți sunt folositoare și plăcute. Însă, dacă strivești un măr putred, indiferent de forța cu care îl apeși, tot ceea ce îți va oferi va fi scârbos, nefolositor și urât.
Testul este foarte simplu. Cred că ni-l putem face fiecare în dreptul nostru. Noi ne cunoaștem cel mai bine felul în care acționăm sau reacționăm atunci când suntem atacați din exterior. Dacă atacatorul nostru este înmiresmat de parfumul florilor, atunci putem spune că suntem proprietarii unei grădini plină de flori. Dacă spinii sunt darul nostru pentru cel ce ne ofensează, e clar că scaii domnesc pe parcela inimii noastre.

Adevăratul curaj este să te privești pe tine însuți, cu frumosul sau urâtul pe care îl ai, să-ți recunoști proprietatea și recolta care îți domină grădina, iar apoi să treci la lucru. Până nu suntem conștienți de floarea sau spinul care crește în grădina inimii noastre, nu vom ști ce e de făcut. Dacă grădina ta este împodobită cu frumusețea florilor, fii un grădinar iscusit și îngrijește-o mai departe cu mare dedicare. Dacă grădina ta este plină de scai, nu mai pierde vremea, ei nu dispar de la sine și nefăcând nimic ei se vor înmulți. Va trebui să-i smulgi, să sapi, să cureți pământul și apoi să semeni flori. În ambele cazuri, este nevoi de muncă. Iar această muncă, a cultivării grădinii inimii, ar trebui să fie cea mai importantă pentru noi pentru că ea va determina frumusețea sau urâțenia vieții noastre.

Fă-ți testul! Ești  frumos sau ești urât?