35. TRUPURI

În romanul ”Noi” de Evgheni Zamiatin, eroul principal D-503 (oamenii nu aveau nume, erau simple numere într-o lume futuristă) este diagnosticat cu o boală rară, aceea de conștientizare a sufletului. Sufletul în sine era considerat un virus într-o lume în care individul era îndoctrinat cu o ideologie conform căreia omul nu era mai mult decât un trup cu uniformă menit să slujească interesele Statului Unic. Foarte interesantă abordarea romanului.

”Suntem simple trupuri menite să ne împlinim rolul în marele angrenaj al unui ecosistem apărut din nimic și care se îndreaptă spre același nimic”. Dacă am pleca de la ipoteza aceasta în a ne trăi viața, atunci chiar am fi simple trupuri menite să împlinească un rol, fără capacitatea de a gândi și implicit fără minte (la propriu?). Într-o astfel de realitate, unde am include aspirația spre frumos, înclinația spre bine sau rău, etc? De ce există o frică de moarte atâta timp cât totul se sfârșește în Marele Nimic? Nimicul ne-a fost leagăn și Nimicul ne va fi așternut de moarte. Așa că, dacă totul s-a născut din nimic și totul se îndreaptă spre nimic, atunci totul este inutil, până și ceea ce scriu acum nu are nici un rost. Totul este în van.

Dacă trupul (carnea, oasele și sângele) ar putea vorbi, atunci cred că ar spune ceva de genu: ”...ce mă interesează pe mine de ideile voastre, de poezie, matematică și filozofie. Eu vreau să mănânc și să beau, vreau să-mi văd organele funcționând ca să pot exista, restul e fără rost...” Mi-e greu să cred că lichidul gastric compune poezii, sau un fir de păr se bucură de un apus. Unde s-a auzit de talentul artistic al unghiei mici de la piciorul drept? Nu văd nici o înclinație spre compasiune a creierului.

Ce vreau să spun cu toate astea, e că organele trupului nu sunt cele care ne definesc ca persoane. Trebuie sa fie ceva de o natură superioară care, folosindu-se de trup, să poată admira un răsărit, să poată scrie o poezie, să picteze un tablou, etc. Așa înțeleg că nu suntem doar trupuri ambulante, fălci de carne societale, oase acoperite cu piele cu un design zombi, iar lumea un abator animat. Nu! Nu! Suntem mai mult de atât! O cred, o simt, o mărturisesc! Suntem mai mult decât carne și sânge, avem o insuflare superioară cărnii. Recunoaștem sau nu, suntem trup ...și suflet!