27. Statutul de...

(continuare la postarea de ieri)

A fi sau a nu fi?

Voi continua ideea de ieri, spunând că pentru a putea ajunge la un răspuns util și practic la această întrebare, neapărat, trebuie să includem în ecuație importanța statutului (timbrul calității care certifică apartenența la o entitate superioară).

Este important să lămurim modul în care cineva își ”procură” un statut. Eu cred că sunt trei moduri de a dobândi un statut. Mă voi folosi de exemple clare: mai întâi, cred că modul cel mai ușor de a-ți însuși un anumit statut e să-l moștenești. ex: statutul de fiu de împărat (sânge regal) îl poți avea doar născându-te în familia regală. E modul cel mai ușor, pentru asta nu trebuie să lucrezi sau să te sacrifici. Ai privilegiul de a aparține celei mai înalte entități. Pe scurt, un cadou de la viață.

Un alt mod de a dobândi unui statut, este să ți-l faci prin muncă, sacrificiu și ambiție. Ex: dacă vrei să aparții „entității de elită a medicinii” nu-i de-ajuns să te naști în familie de medici (poate fi un avantaj), ci trebuie să te lupți să ajungi printre acești oameni aleși. Nimeni nu-ți cadorisește nimic. Îți creezi singur privilegiu prin dedicare, jertfă și perseverență.

Al treilea mod de a dobândi un statut este să ți-l ofere însăși ”entitatea superioară” în dar. Ex: Titlul de Sir pe care îl acordă regina Angliei este un statut onorific care îl ridică pe un cetățean de rând la o clasă superioară. Nu oricine poate avea statutul de Sir, doar regina îl poate acorda. Oricât te-ai strădui, nu îl vei primi ca răsplată; în orice familie te-ai naște nu îl moștenești. El îți este dat doar de regină, personal. De la persoană la persoană.

Astfel dar, apartenența la o entitate superioară ne aduce (obligatoriu) un statut pe care nu-l putem neglija în desfășurarea vieții zilnice. Un medic nu se poate comporta ca un lucrător cu ziua; un prinț nu poate trăi ca un cerșetor; un Sir nu se poate comporta ca un huligan. Aceasta este menirea statutului, să-ți oblăduiască viața în cele mai mici detalii. În momentul în care accepți sau ți se rânduiește un statut, devi ”un slujitor” al entității superioare. Nu mai poți trăi după propriul tău chef. Ești ”constrâns” să-ți modelezi ființa și viața conform lui. El ne va marca întreaga ființă, de la gândire până la decizii, acțiuni și comportament.

...........

Acest fapt lărgește sfera de studiu cu privire la răspunsul pentru întrebarea naostră.
Aici intră în discuție cele două fețe ale statutului... (despre care voi continua mâine)

Cred că pentru astăzi este suficient să medităm la statutul pe care îl avem noi. Este unul moștenit, câștigat sau primit în dar?
Sper să aveți răbdare să parcurgem drumul spre răspuns până la sfârșit (mai avem câteva postări). Odată ajunși acolo nu o să vă pară rău pentru că vă veți cunoaște pe voi însivă un pic mai bine.