16. CREDINȚA - hobby modern?

 

Hobby-urile fac parte din viața nostră, ba mai mult, o înfrumusețează, o diversifică, o scoate din monotonia lucrurilor care ”trebuie făcute”. Când nu fac ceea ce trebuie să fac, fac ceea ce vreau. Hobby-ul intră în a doua categorie. Cred că s-ar putea scrie o enciclopedie a hobby-urilor. Sunt unele care le găsești la mai multe persoane, dar sunt altele rare de tot, și zic eu că fiecare poate avea un hobby ”propriu” specific doar lui, izvorât din caracter sau mai bine zis care a stat la baza formării lui.

 Fiecare generație de oameni și-a avut propriile hobby-uri în funcție de mai mulți factori (dar toate ținând de ”sfera profanului”-dacă îmi permiteți expresia). Ceea ce se întâmplă în epoca noastră modernă este cu totul uimitor. Hobby-uri ca pescuitul, fotbalul, pictura, etc. mai există, dar pe lângă acestea a apărut o nouă categorie de hobby. Aceasta cuprinde tot felul de activități și lucruri care invită omul să-și transforme sfera sacrului în cel mai de jos profan.

 Așa că în ziua de azi, avem hobby-uri precum credința creștină. Altfel spus, ceea ce cu câteva generații în urmă reprezenta un mod de viața și un fel de a fi în lume, azi am transformat totul într-o ”ocupație plăcută practicată în afara profesiunii” (așa este tradus hobby în DEX). Pentru a ne lămuri că așa se întâmplă, este suficient să observăm pe acei care practică această activitate (dacă-mi permiteți nedemna comparație). Îi urmărești pe acești practicanti creștini, și vezi în viața lor lipsa de putere, cea care ar trebui să confirme încrederea deplină în Dumnezeul credinței lor.

Puterea care te face să-ți întorci obrazul celălalt, să dai cezarului ce-i al cezarului, să nu te îngrijorezi de ziua de mâine, să-l iubești pe celălalt ca pe tine însuți. Toate aceste adevăruri trec dincolo de simpla ocupație plăcută practicată în afara profesiunii. De acestea ești capabil doar dacă credința, pe care o practici din tată-în-fiu, îți este mod de viață, îți este chintesența ființei tale și îți este felul tău de a fi în lume.

Dar nu vreau să mă opresc aici. Prin întrebarea din titlu nu vreau să lămuresc doar dacă credința este hobby sau nu, ci vreau să provoc pe fiecare să se întrebe dacă credința este măcar un hobby. Nu că asta ar fi bine, dar mi se pare că pentru unii nu este nici măcar atât. Pentru că pentru un hobby pui interes, transpiri, îți faci timp, te cheltuiești, îl practici constant, etc. Dar totuși credința este pentru unii un hobby și o practică în fiecare duminică, poate chiar și în sărbători, mai dă un leu, mai merge încoace și încolo cu alți practicanți, și totuși cred că fac bine.

 Desacralizarea lucrurilor sacre o facem de fiecare dată când nu le oferim demnitatea și sacrul pe care și le merită.

Cum stai tu cu credința? o ai? În ce categorie de activități ți-e pusă? În cea a ocupațiilor plăcute și ocazionale? Sau în cea a modului de viață și a felului de a fi?

Asta-i întrebarea!