38. "I have a dream" (I)

" I have a dream that one day..." (Martin Luther King)

Ce-ar fi lumea fără visuri? Ce-ar fi omul fără visuri?

La Început (de an) avem nevoie de Un VIS.

”Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.” (Eclesiastul 3.11)

Marele înțelept Solomon a scris cartea Eclesiastul spre sfârșitul vieții lui. Nimeni nu poate contesta greutatea adevărului pe care învățăturile lui o poartă. De la el putem înțelege importanța primordială pe care o are visul în viața și devenirea unei persoane.

”Orice lucru...”  Înseamnă chiar orice lucru. Începând de la o sămânță de fruct, o floare, un arbore, o idee, un om, etc. Dacă orice lucru își are o vreme a frumosului, adică punctul cel mai măreț al existenței lui, atunci cu siguranță își are și o geneză. Distanța dintre geneză și punctul măreției trebuie parcursă neapărat. Adevăratele împliniri și adevăratele roade le culege doar acel care are curajul, perseverența și puterea de a umbla tot drumul de la geneză la apogeu.

Geneza este momentul zero al oricărei realizări. Dacă vrem să avem parte de sărbătoarea roadelor, suntem obligați să trecem prin durerea nașterii sămânței. Nu despre acestea vreau să scriu, ci despre puterea care însoțește eroul de la km0 până la linia de finish.

S-o luăm cu începutul.

Atunci când plantăm un piersic, puietul este singurul lucru real în mâinile noastre. Fructul este ceva imaginar. Ne gândim la toată frumusețea lui și ni-l proiectăm în funcție de experiențele anterioare cu piersici. El este departe de noi...încă. Aici intră în scenă VISUL, THE Dream.

”... a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei...” Acest vers de poezie divină descoperă minunatul mariaj dintre om și vis. Dacă Dumnezeu ar fi evitat să pună în inima omului gândul veșniciei atunci omul nu ar fi simțit nevoia să-L caute. Geneza omului o cunoaștem din episodul Creației descris în cartea Facere, unde ne este explicată natura bi-componentă a ființei umane. Țărâna, din care s-a modelat vasul, cu un design perfect (tipic Dumnezeirii) și apoi suflând asupra lui ”suflare de viață”(doar Dumnezeu poate), el a devenit făptură vie (de aici înțelegând că omul este cu adevărat viu doar atunci când suflarea lui Dumnezeu este cea care îl poartă în viața de zi cu zi).

Componenta ”B” din formula omului, are la bază mai multe ingrediente iar unul dintre ele este gândul veșniciei. Era de neconceput ca Dumnezeul Veșnic să pună ceva în om care să nu fie la rândul lui veșnic. Acest gând reprezintă VISUL, sau linia de finish la care omul trebuie să ajungă în timp cât ține olimpiada vieții sale.

Așa e, trăim pentru un vis. Vom fi în stare să parcurgem tot drumul?

...urmează

P.S. Voi continua gândul în postare următoare ca să nu fiu prea lung