40. Cafea fară zahăr, vă rog!

 

Într-una din zile am fost nevoit să stau la o coadă, pentru o cafea. Când mi-a venit rândul am fost întrebat dacă vreau zahăr. Am zis că puțin. La care un domn îngrijit cam de 50 de ani îmi zice (un răspuns tipic): ”Vă e dulce viața.” Nu am ezitat să-i confirm observația.

Ăsta e adevărul, nu mi-e amară. Atunci mi-a venit în minte un gând ales pe care i l-am spus domnului: Viața prin definiție este dulce și aceasta pentru că dacă nu ar fi așa atunci am fi puși într-o dilemă, fiind nevoiți să alegem între o viață amară și o moarte dulce.

Și oricât de dulce ar fi moartea, tot viața este preferată. Așa că, ar fi înțelept să privim viața ca ceva dulce, până o mai avem, că după aceea prea târziu. Nu înseamnă că toate cafelele le vom bea fără zahăr sau cu puțin zahăr. Vor fi zile când va trebui să ne-o bem cu două sau trei lingurițe de zahăr pentru a compensa amărăciunea acelor zile.

Dar, este de preferat să poți bea cafeaua, și asta înseamnă să fi viu. Lupta de zi cu zi se va rezuma la străduința de a menține un anumit grad de dulceață a vieții astfel încât să îndurăm cafeaua și mai amară. Iar dacă vin momente de amărăciune, să ne amintim de două lucruri:
 

 

 

 

1. Toate lucrurile își au vremea lor. Amărăciunea își are vremea ei, dulceața își are vremea ei - e ciclul vieții. Ăsta e jocul, Sus-Jos.

 

 

 

2. Viața, oricât de amară ar fi ea, e mai dulce ca moartea. Nimeni nu preferă să moară atunci când într-o zi sau în mai multe nu-i ies toate lucrurile cu savoare de prăjitură, dulci. Viața nu e ușoară, dar e mai frumoasă ca moartea.