41. INEVITABILITATEA ÎNTÂLNIRII

 

”Spune-mi cu cine te întâlnești și-ți voi spune cine vei deveni”

Viața este o succesiune de întâlniri. am putea spune chiar, ca pentru om, viața însăși a început în urma unei întâlniri. Istoric vorbind, și nu numai, viața pentru Om a început atunci când Dumnezeu Creatorul și-a dat întâlnire cu vasul de lut, iar în urma acestei romantice întalniri, pentru că a fost iubire la prima vedere, s-a nascut Omul și apoi viața în el.

Săptămâna trecută am fost nevoit, din motive medicale, să am o serie de întâlniri cu câțiva specialiști în gimnastică medicală. Încă nu am terminat sesiunile programate, dar pot să spun că după aceste întâlniri mă simt mai bine. Astfel am ajuns să înțeleg că viața este o neîntreruptă sesiune de întâlniri cu diferiți specialiști, sau nespecialiști, în urma cărora viața poate fi îmbunătățită sau îmbolnăvită. Ba mai mult, este recomandat să avem întâlniri, de prefereat cu cei mai buni specialiști, pentru toate aspectele vieții noastre.

Împlinirea sau neîmplinirea mea de azi se datorează întâlnirilor de ieri și de specialiștii (sau nespecialiștii) cu care am împărtășit un anumit timp din viață. Dacă azi mă simt împlinit pe plan familial, e pentru că într-o zi de ieri am cunoscut și apoi am invitat-o la o întâlnire (”în oraș”) pe nevastă-mea. Dacă azi am o mulțumire în planul muncii, e pentru că în urmă cu câțiva ani am avut curajul să accept o întâlnire (un ”interviu”) cu cineva dintr-un domeniu necunoscut pentru mine. Dacă acum pot să gândesc și pot să scriu (în felul meu) e pentru că a fost un moment când cineva m-a încurajat să citesc și să scriu. Și pot continua așa cu toate aspectele vieții mele, până la cel mai mărunt amănunt.

Concluzia e că tot ceea ce sunt se datorează unor întâlniri anterioare, fie programate sau neprogramate cu specialiști de la care am deprins obiceiuri bune, și cu nespecialiști sau falși specialiști de la care am învățat lucruri rele.

Recunoscător sunt totuși pentru oamenii pe care Dumnezeu mi i-a pus înainte și cărora le datorez parte din ceea ce sunt azi. Adevărul pe care nu-l voi uita niciodată e că a fi binecuvântat înseamnă și numai faptul de a întâlni și a sta în prezența unor persoane.

Pentru că inevitabilitatea întâlnirii este imposibilă rămâne întrebarea aceasta:

Cu cine vei căuta să te întâlnești azi pentru a deveni acea persoană care vrei sa fii mâine?

40. Cafea fară zahăr, vă rog!

 

Într-una din zile am fost nevoit să stau la o coadă, pentru o cafea. Când mi-a venit rândul am fost întrebat dacă vreau zahăr. Am zis că puțin. La care un domn îngrijit cam de 50 de ani îmi zice (un răspuns tipic): ”Vă e dulce viața.” Nu am ezitat să-i confirm observația.

Ăsta e adevărul, nu mi-e amară. Atunci mi-a venit în minte un gând ales pe care i l-am spus domnului: Viața prin definiție este dulce și aceasta pentru că dacă nu ar fi așa atunci am fi puși într-o dilemă, fiind nevoiți să alegem între o viață amară și o moarte dulce.

Și oricât de dulce ar fi moartea, tot viața este preferată. Așa că, ar fi înțelept să privim viața ca ceva dulce, până o mai avem, că după aceea prea târziu. Nu înseamnă că toate cafelele le vom bea fără zahăr sau cu puțin zahăr. Vor fi zile când va trebui să ne-o bem cu două sau trei lingurițe de zahăr pentru a compensa amărăciunea acelor zile.

Dar, este de preferat să poți bea cafeaua, și asta înseamnă să fi viu. Lupta de zi cu zi se va rezuma la străduința de a menține un anumit grad de dulceață a vieții astfel încât să îndurăm cafeaua și mai amară. Iar dacă vin momente de amărăciune, să ne amintim de două lucruri:
 

 

 

 

1. Toate lucrurile își au vremea lor. Amărăciunea își are vremea ei, dulceața își are vremea ei - e ciclul vieții. Ăsta e jocul, Sus-Jos.

 

 

 

2. Viața, oricât de amară ar fi ea, e mai dulce ca moartea. Nimeni nu preferă să moară atunci când într-o zi sau în mai multe nu-i ies toate lucrurile cu savoare de prăjitură, dulci. Viața nu e ușoară, dar e mai frumoasă ca moartea.

 

 

 

 

 

DE PRIN CĂRȚI CULESE - Adevărata ELITĂ a societății

 

 

39. ”I have a dream” (II)

" I have a dream that one day..." (Martin Luther King)



Visul meu este ca într-o zi să...
Așa începe totul.

Privind mai îndeaproape pe cei din jur mi-am dat seama că societatea noastră românească a fost jefuită de dreptul de a visa, rămânând grav rănită de realitatea știrilor de oră cinci. Într-un decor atât de vitreg, cel ce îndrăznește să viseze este cu adevărat un erou. 

Mă gândesc câte-odată la câte vise am avut. Unele mi le văd împlinite cu totul, altele rămase undeva pe la jumătate, altele moarte imediat la naștere și câte altele pe care nu am îndrăznit nici să le visez. Recunosc însă că visele care mi-au dat cea mai mare împlinire, fie din îndeplinirea lor sau din simpla visare a lor, au fost acelea care nu mă aveau pe mine în prin plan. Nu vreau să las o impresie greșită, eu eram actorul principal, eu aveam acțiunea în mâinile mele, eu aveam beneficiile și pierderile fiecărei etape, dar dincolo de aspectul personal, visul viza viața celor din jurul meu (prieteni, copii, părinți, etc).

Cred, privind și în istoria marilor visători, că visurile care au fost cele mai împlinite aveau de-a face cu un mai bine pentru aproapele. Martin Luther King visa ca într-o zi toți compatrioții săi de culoare vor avea aceleași drepturi cu albii. Visul lui deschidea o poartă nouă relațiilor dintre cetățenii aceleiași țări. Visul lui a adus libertate atâtor oprimați. Visul lui a dat speranță. Visul lui a dobândit dreptul la a visa a milioane și milioane de oameni.

Puterea care îl însoțește pe cel care are un vis derivă și din neputința aproapelui. Lacrima celuilalt odată ce o împărtășești și te identifici cu ea se transformă în tine în energie vie. Este un principiu pe care îl împărtășesc și cei mai buni oameni de afaceri. Ei spun că cel mai mare profit îl vei avea atunci când mai întâi tu, prin produsul sau serviciul tău, aduci o valoare în plus în viața clientului tău. Felul acesta altruist de a construi o afacere aduce în timp cel mai mare profit. Profit care la rândul lui devine energia vie necesară viețuirii și continuității companiei respective.

Cred că viabilitatea unui vis este dat capacitatea lui de a aduce valoare în viața celui de lângă tine.

38. "I have a dream" (I)

" I have a dream that one day..." (Martin Luther King)

Ce-ar fi lumea fără visuri? Ce-ar fi omul fără visuri?

La Început (de an) avem nevoie de Un VIS.

”Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.” (Eclesiastul 3.11)

Marele înțelept Solomon a scris cartea Eclesiastul spre sfârșitul vieții lui. Nimeni nu poate contesta greutatea adevărului pe care învățăturile lui o poartă. De la el putem înțelege importanța primordială pe care o are visul în viața și devenirea unei persoane.

”Orice lucru...”  Înseamnă chiar orice lucru. Începând de la o sămânță de fruct, o floare, un arbore, o idee, un om, etc. Dacă orice lucru își are o vreme a frumosului, adică punctul cel mai măreț al existenței lui, atunci cu siguranță își are și o geneză. Distanța dintre geneză și punctul măreției trebuie parcursă neapărat. Adevăratele împliniri și adevăratele roade le culege doar acel care are curajul, perseverența și puterea de a umbla tot drumul de la geneză la apogeu.

Geneza este momentul zero al oricărei realizări. Dacă vrem să avem parte de sărbătoarea roadelor, suntem obligați să trecem prin durerea nașterii sămânței. Nu despre acestea vreau să scriu, ci despre puterea care însoțește eroul de la km0 până la linia de finish.

S-o luăm cu începutul.

Atunci când plantăm un piersic, puietul este singurul lucru real în mâinile noastre. Fructul este ceva imaginar. Ne gândim la toată frumusețea lui și ni-l proiectăm în funcție de experiențele anterioare cu piersici. El este departe de noi...încă. Aici intră în scenă VISUL, THE Dream.

”... a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei...” Acest vers de poezie divină descoperă minunatul mariaj dintre om și vis. Dacă Dumnezeu ar fi evitat să pună în inima omului gândul veșniciei atunci omul nu ar fi simțit nevoia să-L caute. Geneza omului o cunoaștem din episodul Creației descris în cartea Facere, unde ne este explicată natura bi-componentă a ființei umane. Țărâna, din care s-a modelat vasul, cu un design perfect (tipic Dumnezeirii) și apoi suflând asupra lui ”suflare de viață”(doar Dumnezeu poate), el a devenit făptură vie (de aici înțelegând că omul este cu adevărat viu doar atunci când suflarea lui Dumnezeu este cea care îl poartă în viața de zi cu zi).

Componenta ”B” din formula omului, are la bază mai multe ingrediente iar unul dintre ele este gândul veșniciei. Era de neconceput ca Dumnezeul Veșnic să pună ceva în om care să nu fie la rândul lui veșnic. Acest gând reprezintă VISUL, sau linia de finish la care omul trebuie să ajungă în timp cât ține olimpiada vieții sale.

Așa e, trăim pentru un vis. Vom fi în stare să parcurgem tot drumul?

...urmează

P.S. Voi continua gândul în postare următoare ca să nu fiu prea lung

37. ACUM

An Nou, Ziuă Nouă, Viață Nouă.
Cum ar fi dacă aceasta ar fi ZIUA vieții noastre? (ați observat ca nu am zis nici prima, nici a zecea, ci Ziua, Unica)

Dacă nu ar exista calendarul și ceasul, timpul nu s-ar mai scurge, ar sta în loc.Ceea ce fac acestea e să ne promită că după ora unu vine ora doi, și după luni, marți, fără să ți-o garanteze, clar. Dar dacă nu ar exista acești contabilizatori, atunci nu am ști nici de o oră următoare nici de o zi ce urmează celei de azi, ar exista doar Acum. Defapt timpul nu trece, el stă pe loc, noi suntem elementele supuse schimbării și mișcării. Dacă am privi viața din perspectiva unui singur timp, ACUM, totul ar fi altfel.

-Nu te supăra, îmi spui cât e ceasul?
-Da, e... ACUM!


Un ceas fără indicator de oră și fără minutar, un calendar fără zile, luni, doar cu ZIUA DE AZI.
Cum ar arăta o zi ca aceasta?
Într-o astfel de lume, care trăiește doar pentru azi, fiecare om ar putea trăi frumos și liniștit știind că nu există un mâine. Nu ar mai exista nevoia să aduni bogății pentru că pâinea cea de azi ți-ar fi de-ajuns. Nu ai avea nevoie de un dulap plin de haine căci ți-ar ajunge cea de pe tine. Într-un cuvânt, nu ai mai avea „grija zilei de mâine”, pentru că ea nu există.

În schimb, am ști să prețuim alte lucruri, precum familia, prietenii, adică tot ce înseamnă OM, ființa care trece. Știind că avem doar o zi la dispoziție pentru a iubi, pentru a dărui, pentru a trăi, am fi mai înțelepți în administrarea vieții cu toate resursele ei.
Vă doresc un ACUM fericit!!!

36. REVELION NON-STOP

Nu aduce anul ce aduce ziua. Eu aș zice că nu aduce anul ce aduce ziua de AZI. Mare adevăr, când te gândești că anul care îți stă în față este doar pe calendar, pe când ziua de AZI îți e proprietate privată, adică e a ta acum, în timp ce citești. Calendarul e bun, dar el deține un produs care nu este garantat pentru nimeni, ziua de mâine, săptămâna viitoare și tot anul 2013. Utilitatea calendarelor este de natura subiectivă, ele nu pot să aporteze valoare zilei de azi, așa cum un câine de vânătoare aduce prada împușcată. Ziua de mâine nu este o pradă ușoară și nicidecum una rănită sau moartă astfel încât să ne fie teleportată de un simplu calendar.

Inutilitatea calendarelor este că ele doar îți prezintă un evantai de posibilități sau oportunități, dar nu pot face nimic să ți le pună în față sau să dea valoare momentului prezent. Partea urâtă e că el a împărțit viața omului în fragmente de timp separate înte ele de anumite sărbători, anumite momente importante hotărâte de o comisie sau de un eveniment. Am fost educați să ne bucurăm doar în zi de sărbătoare, doar când zice calendarul că e zi liberă sau fiesta. Marile evenimente, sărbători, au limitat bucuria omului transformând-o într-un eveniment rar pe care trebuie să-l așteptăm până ne zice calendarul că vine.

Când viața îți este marcată de calendar și de evenimentele dictate de el, ziua de AZI își pierde din valoare, devenind doar o căsuță pe care să o bifăm până vine sărbătoarea marcată în calendar. De luni, deja, noi ne gândim la weekend, zilele devenind obstacole în calea spre evenimentul mult așteptat marcat de calendar. Doar așa ne intră zilele în sac, considerându-le fără valoare, și astfel nebucurându-ne de ele.

Reconfigurarea calendarului ar fi posibil dacă am privi viața doar din zi în zi, si în loc de un calendar cu zile, săptămâni, luni și ani să avem un calendar doar cu O ZI cea de AZI. Dacă astfel ne-ar fi rânduită viață, atunci fiecare dimineață s-ar transforma într-un Revelion, adică o sărbătoare de trecere, dar nu dintr-un an într-altul, ci dintr-o zi într-alta. Am face o sărbătoare din fiecare zi, bucuria ar izvorî din orice mic detaliu al zilei și ne-ar unge sufletul.

 Un REVELION Non-Stop ar însemna să Trăiești în prezent și să fii prezent în tot ceea ce trăiești!