era o zi de vară călduroasă când m-am înfipt în fața panoului care afișa rezultatul meu la bac. transpirat până și după urechi, îmi căutam numele pe listă. trei examene (scrise) îmi stârneau curiozitatea amestecată cu puțină emoție. română, filosofie și fizică. cele două de la oral, limba română și limba engleză, au fost deja luate și uitate. le-am luat pe toate și, am avut o medie de 7,37 de care sunt mândru pentru că am învățat, după puterile investite în mine de Cel de Sus. prima mea diplomă care să justifice un dram din ceea ce-mi este persoana. e plăcută senzația ca o parte din tine poate fi „certificată” printr-o diplomă, deși această certificare nu făcea obiectul unei știri. „am luat bacul”, era (pentru majoritatea) o afirmație, nicidecum o exclamație. poate pentru unii era o interogație menită să justifice o minune, dar și acestea se mai întâmplă. totuși, BAC-ul însemna „cununa de lauri” al elevului normal. elevul care a trecut BAC-ul ca un LAUREAT (bac-a-laureat) este cel care forma noua generație de cetățeni. o parte din ei deveneau studenți, iar alta ocupau locurile de muncă disponibile. asta arăta cât de cât a normalitate.
„Grăbiţi-vă să creşteţi, căci flacăra străbună
îngheaţă lâng-altarul străpuns şi profanat;
legaţi cu Viitorul Trecutul – şi-mpreună
acoperiţi Prezentul netrebnic şi-apostat!. (Traian Dorz, Grăbiți-vă să creșteți)
„Prezentul netrebnic și-apostat” conturează așa de bine generația tânără de azi încât aproape că unul poate cădea într-o deznădejde existențială. o generație de tineri tot mai puțin laureați, și mai ales BAC-a-LAUREAȚI, vor clădi viitorul țării noastre, și nu numai. oare unde sunt școlile profesionale care ofereau țării PROFESI-LAUREȚI, și care se converteau în „mușchiul sănătos” din câmpul muncii? tineri care alegeau să muncească și pentru care erai obligat să-ți scoți pălăria (și dacă nu aveai o pălărie, ți-o cumpărai doar pentru a le arăta respectul). nu-s! iată cauza atâtor LAURI pierduți, smulși din viața tinerilor chiar înainte de a apuca să și-i pună pe cap. trist.
astăzi asistăm la nașterea unei noi generații de tineri: Generația NI-NI. (despre ea în postarea următoare)
Oh, Doamne, ce trist. Nu-mi vine sa cred ca suntem in jurul varstei de 30 (plus sau minus) si deja incepem sa vorbim despre "pe vremea noastra". Stii, pe vremea noastra, acum vreo 10 ani, ne intreceam sa luam nota cat mai mare la bac, nu sa-l trecem; plangeam pentru un 7.90 la mate, nu ne bucuram de 6 media finala. Cred ca tot ce putem face e sa ne rugam pentru inca un gram de ravna, macar un picur mic de vise mai inalte, de ambitii mai curate si drag de munca. Ca si munca asta era mai demult bratara de aur. Oare azi ce a mai ajuns?Chiar sunt curioasa ce zici despre generatia NI-NI. Roxana Santa
RăspundețiȘtergere