43. EMOȚIE & COMOȚIE

                                                       EMÓȚIE,  Reacție afectivă de intensitate mijlocie

 și de durată relativ scurtă,

însoțită adesea de modificări în activitățile organismului,

oglindind atitudinea individului față de realitate (DEX)

 

 



Tot mai puțin există în viața noastră dispoziție pentru emoție. Nu mai e la modă să fii emotiv. Prea puțin tresalți, speriat, pentru că cineva lângă tine a fost cuprins de o emoție. Te plimbi pe stradă și abia dacă mai poți citi vreo emoție pe fața cuiva. Chipuri absente și priviri pierdute aglomerează trotuarul. Te lovești de trupuri teleghidate. Absența din real life a devenit un stil de viața. E tot mai adevărat că exiști doar dacă ești pe facebook sau în mediul online (o demonstreză chiar acest blog - el e partea bună a existenței online :)). Ideea e că evităm cât de mult putem situațiile care ar provoca în noi o emoție, indiferent de ce fel.

Evitarea emoției dăunează grav sănătății, atât fizice cât mai ales mintale și sufletești. Așa cum Electrocardiograma măsoară impulsurile electrice ale inimii, Emoțiocardograma (îngăduiți-mi termenul inventat) măsoară impulsurile emoțiilor inimii. Citind un EKG îți poți da seama dacă o persoană este vie, moartă sau în stare de șoc. Dacă e moartă ecranul verde este împărțit în două de o linie perfect continuă.


Dacă linia de pe ecran este una neastâmpărată, înaintând în salturi moderate, fie pe plus, fie pe minus, atunci înseamnă că inima funcționează corect. Nu sunt salturi exagerate, dar nici tronsoane drepte.

E preocupantă situația în care zigzag-ul o ia spre tavanul ecranului disperat. Asta indică un șoc, o comoție, care câteodată provoacă moartea sau grave disfuncții.

De aceea, emoția este recomandată zilnic în doze cumpătate, fără excese (care provoacă comoție) pentru ca individul să aibă un ritm normal de viață. Lipsa emoției, sau puțina ei prezență, denotă o viață monotonă, searbădă și fără vlagă. Un alt important beneficiu al emoției este acela că te învață sa te obișnuiește cu șocul, însăși ea fiind un mini-șoc, nu destul de puternic încât să pună viața în pericol, dar foarte necesar pentru a-ți spune că ești viu.

În concluzie, Consumul emoției previne apariția comoției sau Excesul de ne-emoție provoacă comoție.

42. Mai de preț ca Aurul

 "...a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul."

(Proverbele lui Solomon 22.1)

 

 

 

 

 

Mi-am dat seama de un lucru: nu sunt destul de conștient de cât de bogat sunt. Asta mi se întâmplă când privesc în ”depărtare” la lucrurile pe care le consider scumpe. Acum înțeleg vidul în care mă zvărcoleam neputincios când obțineam ”lucrul valoros” pentru care mă zbăteam. Cum e posibil să obții ceea ce dorești cu atâta ardoare și apoi, odată ce ți-l împroprietărești i se anulează toată încărcătura de semnificație (pe care ai crezut că o vei obține odată cu obiectul)? Apoi, cu aceeași credință (dovedită falsă odată) o iau de la capăt, țintind un lucru și mai mare (”care cu siguranță mă va împlini”). Și tot așa și iarăși așa.

 

Îmi este imposibil să nu cred în Biblie ca fiind de origine divină și trimisă omului pentru a descoperi adevăratul rost al vieții. Credința mea nu ține de o religie, ci de puterea adevărurilor pe care această Carte le conține. Adevărul care s-a contopit cu ființa mea, de curând, este acela că valoarea mea ca om între oameni, dar mai ales în fața lui Dumenezeu, îmi este dată de cât de mult sunt iubit. Universalitatea acestui adevăr o confirmă tocmai istoria prin oamenii mari care au scris-o. Solomon, cel mai înțelept, cel mai bogat, cel mai mare rege al evreilor spre sfârșitul vieții scrie această concluzie.

 

Să fii iubit. Într-o lume în care părinții își jefuiesc copiii de iubire, îndreptând-o spre sine sau spre lucruri, să dobândești iubirea este cu adevărat o provocare plină de primejdii. Totuși, dacă am înțelege și crede că aceasta este principala activitate care dă semnificație vieții atunci ne-am avânta în luptă fără nici o ezitare. Știu sigur că a fi iubit nu înseamnă să ai mii de LIKE-uri pe facebook. Unii caută să se facă iubiți purtând diferite măști, alții împodobindu-se pe sine cu tot felul de obiecte, alții impunându-și autoritate, etc. Care este atunci ”secretul” de a te face iubit?

 

Tot în Biblie am găsit răspunsul. ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu...” (Ev. după Ioan 3.16). Să o luăm logic. De ce Îl iubesc oamenii pe Dumnezeu? Pentru că așa au ei chef? Pentru că nu au către cine să-și îndrepte dragostea? Cred că pentru a înțelege acest lucru va trebui să mergem până la izvorul dragostei. În primul rând, iubirea nu este o ”invenție” omenească. Ea i-a fost dăruită de Cel cel l-a creat, și acest dar a ”dospit” în el și însuși omul a devenit o frământătură vie din cauza dragostei care-i circula prin ființă. Atunci, dacă omul iubește e pentru că mai întâi a fost el iubit. Dacă știe cum să iubească e pentru că mai întâi a văzut și simțit el iubirea. Așa cum și în familie, părinții îți sunt primii ”profesori” la materia Dragoste. Cum vezi la ei vei face mai tarziu. Și au fost ei primii care te-au iubit pentru ca mai apoi să poți să spui și tu că-i iubești.

Lecția nr. 1 în a câștiga dragostea altora e ca tu să-i iubești primul. Acum, oamenii Îl iubesc pe Dumenzeu pentru că au cunoscut, au înțeles și au crezut că ei au fost mai întâi cei iubiți de El. Și asta printr-o demonstrație reală, certificată de istorie, pe un deal îndepărtat, pe o cruce rece, murea Fiul lui Dumnezeu, din dragoste de om.

 

Iată ”secretul”! Dacă vrei să fii iubit (și nu uita că prețuiește mai mult decât aurul și argintul-cuvinte de înțelept) trebuie ca mai întâi să iubești tu. Și ce înseamnă să iubești? ”...a dat pe singurul Lui Fiu” - a iubii înseamnă a da, să te dai pe tine, să îți dai viața pentru altul. Asta este exact opusul ”înțelepciunii contemporane” care te îndeamnă să aduni” pentru tine pentru a fi bogat. Împotriva acestei false învățături va trebui să luptăm.
 
 Cred că această ”punere pe tavă” a vieții tale pentru altul o putem face cel mai bine în familie. Dacă pentru soție sau soț, copii sau părinți nu suntem capabili să ne dăm viața, atunci pentru ce merită să mori în lumea asta? Asta înseamnă că toți ne-am născut bogați. Viața, în cele din urmă, înseamnă să lupți pentru a nu-ți pierde averea de dragoste cu care alții te-au inzestrat. Dorința de îmbogățire este bună, atâta timp cât înțelegem ca este cea mai de preț avere. 

E recomandat să ne facem ”declarațiile de avere” cât mai devreme, pentru a nu ne trezi că suntem în faliment.

Spor la îmbogățire!