58. PARTEA NEVAZUTA DECIDE TOTUL

"Partea nevazuta decide totul" - Horia-Roman Patapievici

mass-media vrea sa ne invete ca ce se vede este ceea ce conteaza -daca nu vad nu cred - ambalajul si povestea din jurul ambalajului este adevarul. continutul a devenit o marfa fara valoare, ba mai mult el este produs in functie de ambalaj sau chiar anulat. intrebarea e: ce e fost mai intai continutul sau forma? Produsul sau ambalajul?

tot din jur ne indeamna sa pretuim ambalajul, adica ceea ce se vede. sa ne ingrijim imaginea mai presus de orice pentru ca totul depinde de ea. ierarhia valorilor rasturanata ne incremeneste existenta intr-o lumea a aparentelor,  adica a lucrurilor care apar in fata ochilor, dar si a lucrurilor care par a fi ceva dar nu sunt.

daca vreau sa ma prezint ca si continut lumea nu ma mai crede, judecand ca sunt doar un ambalaj (la fel ca toti ceilalti). doar par ca sunt binevoitor dar in fond urmaresc un interes ascuns. si asa dispare increderea dintre noi, ajungand sa fim aruncati intr-o singuratate imbulzita de multime. 

cel mai  grav e ca nu mai facem diferente dintre continut si ambalaj. totul este ambalaj. tragi-comedia va fi cand inlaturam ceea ce se vede  si in realitatea bine ascunsa in nevizibil  vom dezvalui tragedia trairii in fals si comedia surprizelor de tip "camera ascunsa". 

''Singularitatea conditiei noastre consta in faptul ca partea nevazuta, in viata noastra, decide totul, in situatia in care singurele dovezi ale nevazutului de care depindem stau in vazutul dupa care fugim, ori de care fugim, ori pe care il pierdem''. H.-R. Patapievici

57. IMPREUNA? NU DOAR

singuratatea in doi este cea mai grea.

a fi impreuna cu cineva nu te scapa neaparat de singuratate. ca a fi impreuna este un inceput, da, dar nu e totul

despartiti, apropiati, impreuna... pare a fi drumul de parcurs. adevar incomplet. mai este ceva dincolo de impreuna: una, unirea.  a fi una este scopul. in gandire, in simtire, in traire. una.

daca a fi impreuna ar fi apogeul si garantia ne-singuratatii atunci si casatoria ar trebui sa fie sfarsitul singuratatii (desi, in faza initiala a creatiei asa a fost). doi oameni care nu se cunosc - despartiti de timp, spatiu, circumstante, etc - se intalnesc, fac cunostinta, incep sa se cunoasca, devin apropiati si apoi se casatoresc. happy end!? nu neaparat. realitatea e alta. unii se casatoresc cu speranta de a scapa de singuratate, dar dupa un timp, nescapand de ea, divorteaza pentru a redeveni singuri. ironic.

casatoria e inceputul. a fi impreuna este doar inceputul drumului spre ne-singuratate. telul e sa  fi una.