Sfintii Parinti au randuit 4 evanghelii in ultimele duminici in asa fel incat sa intelegem fiecare felul in care suntem chemati sa intram in Postul Mare.
Totul a inceput cu un fariseu si un vames la rugaciune in acelasi templu. Farisiul s-a impiedicat in a ajunge la inima lui Dumnezeu Tatal de "piatra judecarii aproapelui". Aceasta "piatra" nu era decat varful iceberg-ului, grosul problemei, si radacina ei era in adancul sufletului sau. Marea lui problema era felul in care Il vedea pe Dumnezeu, si anume ca un JUDECATOR. Iar in fata unui judecator te justifici, aduci dovezi ale bunatatii tale, incerci sa faci o pledoarie convingatoare, si in cele din urma folosesti calomnierea celorlalti, infundarea lor si judecarea lor. Domnul Iisus ne-a invatat o rugaciune care nu incepe cu "Judecatorul nostru care esti in Ceruri", ci cu "Tatal Nostru care esti in Ceruri". Iar in fata unui Tata iubitor caruia I-ai gresit nu poti sa te prezinti decat avand cuvintele vamesului: "Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul!"
Cand judeci te compari cu ceilalti, caci daca te-ai compara cu Dumnezeu nu ai putea zice decat "Doamne ai mila de mine pacatosul". Judecarea aproapelui izovreaste din prea multa privire inspre sine. Ne vedem doar pe noi intr-o lumina favorabila, iar pentru asta folosim intodeauna ca termen de comparatie pe "vamesi", "prostimea" si pe "ceilalti.
Ficare greseala a noastra este o piatra ce o asezam pe drum, in fata aproapelui nostru. Riscul este ca el sa se impiedice si sa cada din drumul lui, dar mai grav, e sa o ridice sa o arunce impotriva noastra, prin judecare, vatamandu-te si mai rau decat esti. Judecarea aproapelui nu-l ajuta sa se ridice, ci il doboara si mai mult. Iar atunci cand il judeci pe nedrept pietrele cu care arunci in el sunt cele cautate de tine, la tine, din tine.
Cand te uiti prea mult la tine nu-i mai vezi pe cei din jur, si de aici izvoraste judecarea. Prin ea scormonesti tot timpul greseile celuilalt, le aduci la suprafata, ba mai mult, ii improsti pe ceilalti cu ele. Judecatorul aproapelui face cel mai mare deserviciu comunitatii murdarindu-i pe toti cu pacatele fratelui sau.
Intotdeauna piatra de care ne impiedicam noi e cea care o improscam asupra aproapelui. De aceea, prima piatra pe care trebuie sa o lasam jos din mana este cea de a judeca pe aproapele. De ce? pentru ca iertarea gresitilor nostri este posibila doar atunci cand suntem "dezarmati de orice piatra nascuta din greselile lor". Iertarea este posibila doar atunci cand intelegem ca si noi suntem cu greseli, si ca in fata Tatalui toti suntem la fel, adica demni de mila si iertarea lui Lui.
Domnul Dumnezeu, Tatal nostru cel din ceruri, sa ne ajute sa intram in acest Mare Post goliti de orice piatra cu care am putea zdrobi pe cel de langa noi.
