"Preaiubitilor, sa ne iubim unii pe altii; caci dragostea este de la Dumnezeu. Si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu.
Cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru ca Dumenzeu este dragoste.
Dragostea lui Dumnezeu fata de noi s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in lume pe singurul Sau Fiu, ca noi sa traim prin El.
Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre." (Ap. 1Ioan 4.7-10)
ce faci cand cel pe care il iubesti nu te mai iubeste ca la inceput? sau dragostea lui s-a racit?
il iubesti si mai mult.
il coplesesti de iubire pana este topit de focul ei, chiar daca pentru asta trebuie sa arzi si sa te consumi cu totul. pentru ca daca s-a ajuns in situatia asta este pentru ca tu nu l-ai iubit suficient de mult pentru ca dragostea lui sa nu se raceasca. doar dragostea poate naste dragoste. lipsa ei, opusul.
sa fiu si eu vinovat pentru ca nu sunt iubit?
inteleptul Solomon spune ca "a fi iubit pretuieste mai mult decat argintul si aurul" iar Ap. Ioan ne dezvaluie sursa iubirii dar si principiul functionalitatii ei: Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi.
noi nu putem fi izvoratorii iubirii ci doar propasitorii ei. suntem capabili sa iubim pentru ca am fost iubiti. si am fost iubiti cu dragostea suprema.
Da.
Iubirea adevarata izvoraste doar din jertfa. iubirea adevarata este jertfa adevarata.
La fel de adevarat e ca daca noi nu putem naste iubire atunci iubire este doar aceea pe care ne-o insusim stand in stransa legatura cu Sursa, Dumnezeu. Noi putem face doar pe transporter-ii iubirii catre fratele nostru.
plata pentru serviciul nostru este Intreaga Iubire Dumnezeiasca turnata peste noi cu nemiluita.
asa ca , daca voi nu ma vreti eu va vreau!
Vreau sa iubesc, Iisuse, vreau pururi sa iubesc...
chiar daca toti aceia ce-n inima-i primesc
vedea-voi ca-n necazuri si-n greu ma parasesc...
eu vreau...eu vreau, Iisuse, de-a pururi sa iubesc...
Vreau sa iubesc pe toti acei pe care Tu,
Iisuse Drag, mi i-ai lasat, pe toti acei ce mi i-ai dat
vreau sa iubesc mereu, cu drag vreau sa- iubesc...
Vreau sa-i iubesc, Iisuse, pe toti pan' la sfarsit...
chiar daca si aceia ce-odata m-au iubit
calca-vor prin noroaie pe sufletu-mi zdrobit
vreau sa iubesc, Iisuse, vreau...pana la sfarsit.
Vreau pururi frati si prieteni pe toti sa mi-i socot,
din inima intreaga si sufletul meu tot,
chiar cand zdrobit pe drumuri nici plange n-o sa pot,
vreau frati, vreau frati, Iisuse, si prieteni sa-i socot.
Ajuta-ma, Iisuse, sa pot iubi oricand
pe dusmani, pe prieteni, pe oamenii de rand,
pe toti, pe toti, Iisuse, un singur dor avand:
sa pot, sa pot, Iisuse, sa pot iubi oricand...
(Traian Dorz)