Era prin 2004 cand am auzit pentru prima dată de „generația ni-ni”. eram în Spania și în mass-media se dezbătea problema tinerei generații ca fiind una fără viitor (cel puțin așa cum și-l imaginau cei din prezent).
„Generația ni-ni” este pur și simplu generația care nu merge NIci la școală- NIci la muncă. Nici-Nici.NI-NI. în spaniolă, ni estudia, ni trabaja (nici nu studiază, nici nu munceste).
Acronimul are corespondentul în engleză (în UK a apărut pentru prima dată) și este NEET: Not in Employment, Education or Training. o societate care va depinde de o generație fără job, fără educație și fără dorința și posibilitatea de a fi educată, nu poate fi decât una sortită autodistrugerii.
Tragedia generației ni-ni nu este legată de viitorul sumbru pe care singură și-l rezervă, ci în caracterul nedefinit al acestor tineri. nu nehotărârea îi caracterizează; nu-s confuzi în a alege școala sau munca, ci faptul că nici măcar nu le mai consideră pe acestea o opțiune. Școala și munca nu mai sunt opțiuni viabile, sunt învechite și demodate. Generația ni-ni vrea să facă „ce are chef”.
Această atitudine nici-nici este rodul unei nou fel de gândire, specific generației prezente. Primul lucru care stă la baza formării acestui nou fel de gândire este ruperea legăturii cu referințele din trecut. Adică, tinerii de azi nu mai țin cont de ceea ce au făcut cei dinaintea lor. Pentru ei părinții sunt învechiți, demodați, înapoiați, etc. modelele demne de urmat nu mai sunt căutate în istorie, pentru că aceștia nu ma sunt „la modă”. Atunci când nu ai referințe după care să te ghidezi, ajungi să faci cum crezi, și de cele mai multe ori nu prea crezi nimic pentru că nu crezi nimic. Pentru un ni-ni nu există trecut, doar un acum. Referințele lui nu sunt puncte fixe (în istorie) ci puncte mobile (din prezent).
Un alt lucru care a stat la baza gândirii ni-ni-ste este o altă rupere, cea de viitor. Un tânăr care nici nu muncește, nici nu studiaza, nu poate avea o perspectivă mai lungă decât lungimea palmei lui. Nu poți să spui că ești cu o privire spre viitor atâta timp cât nu faci nimic pentru a-l crea. Atât munca, cât și școala nu sunt altceva decât pași spre un viitor diferit de prezent ( mai îmbogățit, din punct de vedere personal, cel puțin).
Trăirea în ”acum” este una periculoasă, nesigură și poate provoca schisme interioare. Sterilitatea este tipică generației ni-ni. O viață care nu poartă în sine sămânța unei speranțe viitoare este una sterilă, care atentează la însăși viața. Un ni-ni este ca o floare care își disprețuiește sămânța din care a ieșit și își neglijează (folosind doar spre binele propriu) sămânța care o poartă. cu el se termină viața. El oprește ciclul vieții. Ruptă de trecut prin indiferență și despărțită de viitor prin nepăsare, generația ni-ni este una care se auto-consumă până la dispariție.
Doar o bună ancorare în istorie, respectând vechiul (ca purtător de experiență) , împletită cu visul unui viitor mai strălucit poate da naștere unui prezent marcat cu adevărat de semnificație.
