52. Generația ni-ni

Era prin 2004 cand am auzit pentru prima dată de „generația ni-ni”. eram în Spania și în mass-media se dezbătea problema tinerei generații ca fiind una fără viitor (cel puțin așa cum și-l imaginau cei din prezent).
„Generația ni-ni” este pur și simplu generația care nu merge NIci la școală- NIci la muncă. Nici-Nici.NI-NI. în spaniolă, ni estudia, ni trabaja (nici nu studiază, nici nu munceste).
Acronimul are corespondentul în engleză (în UK  a apărut pentru prima dată) și este NEET: Not in Employment, Education or Training. o societate care va depinde de o generație fără job, fără educație și fără dorința și posibilitatea de a fi educată, nu poate fi decât una sortită autodistrugerii.

Tragedia generației ni-ni nu este legată de viitorul sumbru pe care singură și-l rezervă, ci în caracterul nedefinit al acestor tineri. nu nehotărârea îi caracterizează; nu-s confuzi în a alege școala sau munca, ci faptul că nici măcar nu le mai consideră pe acestea o opțiune. Școala și munca nu mai sunt opțiuni viabile, sunt învechite și demodate. Generația ni-ni vrea să facă „ce are chef”.

Această atitudine nici-nici este rodul unei nou fel de gândire, specific generației prezente. Primul lucru care stă la baza formării acestui nou fel de gândire este ruperea legăturii cu referințele din trecut. Adică, tinerii de azi nu mai țin cont de ceea ce au făcut cei dinaintea lor. Pentru ei părinții sunt învechiți, demodați, înapoiați, etc. modelele demne de urmat nu mai sunt căutate în istorie, pentru că aceștia nu ma sunt „la modă”. Atunci când nu ai referințe după care să te ghidezi, ajungi să faci cum crezi, și de cele mai multe ori nu prea crezi nimic pentru că nu crezi nimic. Pentru un ni-ni nu există trecut, doar un acum. Referințele lui nu sunt puncte fixe (în istorie) ci puncte mobile (din prezent).

Un alt lucru care a stat la baza gândirii ni-ni-ste este o altă rupere, cea de viitor. Un tânăr care nici nu muncește, nici nu studiaza, nu poate avea o perspectivă mai lungă decât lungimea palmei lui. Nu poți să spui că ești cu o privire spre viitor atâta timp cât nu faci nimic pentru a-l crea. Atât munca, cât și școala nu sunt altceva decât pași spre un viitor diferit de prezent ( mai îmbogățit, din punct de vedere personal, cel puțin).

Trăirea în ”acum” este una periculoasă, nesigură și poate provoca schisme interioare. Sterilitatea este tipică generației ni-ni. O viață care nu poartă în sine sămânța unei speranțe viitoare este una sterilă, care atentează la însăși viața. Un ni-ni este ca o floare care își disprețuiește sămânța din care a ieșit și își neglijează (folosind doar spre binele propriu) sămânța care o poartă. cu el se termină viața. El oprește ciclul vieții. Ruptă de trecut prin indiferență și despărțită de viitor prin nepăsare, generația ni-ni este una care se auto-consumă până la dispariție.

Doar o bună ancorare în istorie, respectând vechiul (ca purtător de experiență) , împletită cu visul unui viitor mai strălucit poate da naștere unui prezent marcat cu adevărat de semnificație.

51. bac (ne) laureat

era o zi de vară călduroasă când m-am înfipt în fața panoului care afișa rezultatul meu la bac. transpirat până și după urechi, îmi căutam numele pe listă. trei examene (scrise) îmi stârneau curiozitatea amestecată cu puțină emoție. română, filosofie și fizică. cele două de la oral, limba română și limba engleză, au fost deja luate și uitate. le-am luat pe toate și, am avut o medie de 7,37 de care sunt mândru pentru că am învățat, după puterile investite în mine de Cel de Sus. prima mea diplomă care să justifice un dram din ceea ce-mi este persoana. e plăcută senzația ca o parte din tine poate fi „certificată” printr-o diplomă, deși această certificare nu făcea obiectul unei știri. „am luat bacul”, era (pentru majoritatea) o afirmație, nicidecum o exclamație. poate pentru unii era o interogație menită să justifice o minune, dar și acestea se mai întâmplă. totuși, BAC-ul însemna „cununa de lauri” al elevului normal. elevul care a trecut BAC-ul ca un LAUREAT (bac-a-laureat) este cel care forma noua generație de cetățeni. o parte din ei deveneau studenți, iar alta ocupau locurile de muncă disponibile. asta arăta cât de cât a normalitate.

„Grăbiţi-vă să creşteţi, căci flacăra străbună
îngheaţă lâng-altarul străpuns şi profanat;
legaţi cu Viitorul Trecutul – şi-mpreună
acoperiţi Prezentul netrebnic şi-apostat!. (Traian Dorz, Grăbiți-vă să creșteți)

„Prezentul netrebnic și-apostat” conturează așa de bine generația tânără de azi încât aproape că unul poate cădea într-o deznădejde existențială. o generație de tineri tot mai puțin laureați, și mai ales BAC-a-LAUREAȚI, vor clădi viitorul țării noastre, și nu numai. oare unde sunt școlile profesionale care ofereau țării PROFESI-LAUREȚI, și care se converteau în „mușchiul sănătos” din câmpul muncii? tineri care alegeau să muncească și pentru care erai obligat să-ți scoți pălăria (și dacă nu aveai o pălărie, ți-o cumpărai doar pentru a le arăta respectul). nu-s! iată cauza atâtor LAURI pierduți, smulși din viața tinerilor chiar înainte de a apuca să și-i pună pe cap. trist.

astăzi asistăm la nașterea unei noi generații de tineri: Generația NI-NI. (despre ea în postarea următoare)

50. LIFE IS SHORT, ART IS LONG

„life is short, art is long”

(Andrew Reményi - Facebook friend)

Mi-a plăcut  afirmația aceasta pentru că pe moment mi-a „provocat” un gând ales. Eu am lăsat un comment zicând: „so make your life a piece of art”. Ceea ce m-a determinat să scriu puțin pe marginea acestei afirmații este tocmai commentul care s-a născut instantaneu, fără prea multe mediații. M-a dus cu gândul la relația om-viață-artă. Toate sunt importante. Dar, arta nu este mai importantă decât viața și decât omul, cel care a creat-o. Arta nu ar exista fără om, omul nu ar exista fără viață, iar Viața este darul lui Dumnezeu pentru om, ceea ce face omul cu viața este darul său pentru Dumnezeu. 

life is short, art is long and man is eternal